Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 37

Mi-am deschis ochii obosiți din cauza luminii ce venea de la fereastră. M-am întins în pat și am dat cu piciorul de un altul. Harry stătea întins cu mâna pe pătura ce mă acoperea. Am recunoscut dormitorul de ieri după mirosul dulce pe care îl emana încăperea datorită lui Harry. Imagini de seara trecută îmi umplu mintea, exact ca în prima seară în care ne-am întâlnit.

Nu îmi amintesc cum am ajuns înapoi în cameră. Tot ce îmi amintesc sunt buzele lui Harry plimbându-se pe tot corpul meu. De data asta sunt sigură că am făcut ce am făcut. A fost o senzație minunată, iar eu și Harry ne potrivim ca două piese de puzzle. Îmi plimb degetele subțiri pe gâtul meu, pe față, pe brațe și îmi aduc aminte de fiecare atingere de seara trecută. Am o durere abdominală micuță, dar pot trece peste ea. Mă așteptam la dureri.

Îmi întorc capul și văd că Harry are ochii deschiși și un zâmbet micuț pe buze. Îi răspund la zâmbet și îmi pun capul pe pieptul său.

- Bună dimineața, iubire. Spune el răgușit și își pune mâna pe obrazul meu.

- Neaţa'. Șoptesc și las să îmi scape un căscat de pisică.

- Cum ai dormit? Întreabă râzând puțin de gestul meu.

- Bine... tu? Chiar voiam să știu ce crede el despre seara trecută. A fost prima oară și nu vreau să fi fost o noapte urâtă pentru el.

- Mai bine ca niciodată. Îmi ridică capul și își lipește buzele de ale mele, într-un sărut delicat. Te iubesc.

Inima îmi saltă de fericire când aud acele cuvinte. Cred că e a zecea oară când mi le adresează, dar nu o să mă satur niciodată de fluturașii din stomacul meu când o face. Am recunosut în sfârșit ce simt pentru el și surprinzător a fost că și el simțea același lucru pentru mine. Poate ne-am grăbit, dar suntem amândoi siguri de sentimentele noastre. Multă lume ar spune că te iubesc sunt două cuvinte atât de puternice, încât nici într-o viață nu îți vei da seama dacă le spui și le simți cu adevărat. Dar eu sunt sigură că iubirea mea pentru Harry e mai pură decât orice inocență de pe lumea asta și mai adevărată decât orice Dumnezeu.

- Te iubesc. I-am răspuns emoționată, vorbind mai serios ca niciodată.

Perspectiva lui Harry

Cuvintele ei îmi mângâie sufletul din nou. Am recunoscut aseară sentimente pe care nu credeam că o să le mai am vreodată. Nu credeam că mai sunt capabil să iubesc. Dar o iubesc trup și suflet și nu vreau să o mai părăsesc niciodată. Merită tot ce e mai bun pe lume, merită dragoste și atenție și îngrijire. Și, acum, sunt mai mult decât fericit că i le pot oferi. Până să apară în viața mea, uitasem cum e să ții la cineva așa. Nici măcar pe Sarah nu o tratam așa. Becca îmi face bine, vindecă niște răni pe care le consideram cicatrici înainte. Păreau ireparabile și eu mă simțeam defect. Ea a fost îngerul din viața mea mizerabilă, cea care m-a salvat din propriul iad. Am avut parte de prea mulți demoni înainte, așa că un înger a fost mai mult decât bine venit.

Seara trecută a fost perfectă. Ea a fost perfectă. Nu credeam că o fată ar fi capabilă să fie așa de perfectă. Nu credeam că mă mai poate surprinde o femeie. Dar ea a făcut-o și singurul motiv pentru care a reușit este iubirea noastră împărtășită. E atât de bine să iubești și să fi iubit!

Sunt întrerupt din momentul nostru de către un bâzâit enervant. Înjur pe sub mustăți și iau obiectul zgomotos de pe noptieră. Cine naiba mai e și acum? Îmi mijesc ochii la ecran și deschid mesajul.

Ne vedem în jumătate de oră, îngere. S.

Expeditorul era anonim. Am rămas împietrit și am crezut că tot cerul urma să cadă pe mine. O singură persoană mi-a spus înger, una singură și nimeni nu știa alintul ăsta în afară de ea. Sarah. Am înghițit speriat în sec și am citit adresa de sub. Știu locul, e în spatele unei clădiri abandonate din centru. Oricine ar fi trimis mesajul ăsta nenorocit, va fi distrus în bătaie. Glumele astea sunt de rahat și nu o să permit să îmi fie stricată dispoziția. Dar deja a stricat-o.

Mă ridic din pat și îmi pun blugii și tricoul alb pe mine. Privirea Beccăi mă urmărește și se uită confuză la mine. Îmi iau cheile de la mașină și telefonul și le bag în buzunar.

- A intervenit ceva, Becca, trebuie să plec. Mă întorc repede. Îi spun și închid ușa dormitorului după mine.

Ies din apartament și apăs nervos pe butonul liftului. Becca era mai mult decât supărată și o înțeleg, dar nu pot rata șansa să îi trag o mamă de bătaie idiotului care a trimis mesajul ăla. Pe chipul ei se vedea dezamăgirea și tristețea, dar o să rezolvăm noi. Mă voi revanșa. Am văzut cum expresia ei s-a schimbat când am spus Becca în loc de iubire. Mă cunoaște și știe când sunt nervos pentru că în momentele alea o strig pe nume, nu o alint.

Gonesc nervos pe șosea, roțile scârțâind sub mine. Trebuie să mă grăbesc ca să văd....pe oricine voi vedea. Nu am de gand să recunosc cât de speriat sunt de acel mesaj. Nu știu ce mă așteaptă pe partea cealaltă a firului. Trec de blocurile din centru și ajung la clădirea aia abandonată unde parchez mașina. Mă dau jos și zăpadă proaspătă plesnește sub bocancii mei. O ninsoare ușoară pornește, iar eu simt cum venele îmi zvâcnesc.

Am ajuns la locul exact. Într-un minut ar trebui să dau ochii cu acea persoană care.... se aude un zgomot de pași venind din spatele unui perete. Pașii sunt ca de felină, aproape inexistenți.

Îngheț. Un frig incomparabil îmi inundă corpul și inima încetează sa îmi mai bată pentru o secundă. Ochii ei albaștri și reci îi întâlnesc pe ai mei și simt cu viața mi se scurge pe podea. Părul acela lung și mătăsos îi cade în valuri pe umeri și buzele sale sunt mai roșii ca niciodată, întoarse într-un zâmbet într-o parte. Nu, nu se poate. Visez. Harry, la dracu, trezește-te. Distanța dintre noi este acum mult mai mică și pot simți căldură emanată de corpul ei subțire.

- Ți-a fost dor de mine, îngerule? Șoptește și vocea ei îmi înmoaie fiecare oscior din corp. Ai rămas fără cuvinte?

Doamne sfiinte, am înnebunit. Nu e ea. Nu poate fi ea.

- Sarah? Întreb, iar glasul meu sună oribil, speriat, uimit.

Râde și râsul ei mă face să mă înmoi și mai tare.

- Obișnuiai să îmi spui altfel. Spune cu un zâmbet amar.

- Ce cauți aici? Erai... încep,dar sunt incapabil să termin propoziția.

- Moartă? Oh, nu. Nu a fost așa de mare impactul, îngere. Am avut nevoie doar de o mică pauză, dar acum m-am întors.

- Sarah, dacă asta e o glumă, spune dracului până nu îmi ies din minți! Țip și uimirea mea se transformă în nervi în timp ce ea râde.

- Cine ești tu și ce ai făcut cu Harry Styles? Tocmai ai spus cuvântul cu d? Nici nu mă mir, uită-te la tine ce bine arăți. Ești tatuat și fierbinte, îngerule. Spune și își mușcă buza de jos, plimbându-şi ochii pe corpul meu.

- Ce dracu cauți aici? Termină cu prostiile. Trebuia să te fi moartă, erai mai bună moartă. Scuip cuvintele cu dezgust.

- Calmează-te, îngerule. Am venit să te văd, îmi era dor de tine. Spune suav și pot să văd de la o poștă cum minte ca o nerușinată.

Pufăi și afișez un zâmbet amar. Pe dracu îi era dor de mine.

- Oricum, trebuie să plec acum. Cu siguranță ne mai vedem noi. Ai grijă, îngerule.

Se întoarce cu spatele și pășește cu cizmele sale cu toc înapoi de unde a venit, dispărând în ninsoare. Am rămas cu gura larg deschisă, mut și fără vreo explicație logică la ce tocmai s-a întâmplat. Sarah e vie. Asta nu e bine. Nu e bine deloc.

Îmi pare rău că nu am postat ieri, am avut o zi proastă. Suntem pe locul patru în Fanfiction și totul datorită vouă. Vă iubesc♡ Ne vedem mâine, sper.