Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 38

Harry nu s-a mai întors de două ore. Imediat ce i-am spus te iubesc, telefonul lui a bâzâit și el a făcut o față mirată și...speriată? Aș da orice să văd cine naiba l-a întristat în halul ăla, încât să plece grăbit în cea mai frumoasă dimineață a vieții mele. A fost un gest crud și deplasat, putea măcar să îmi spună unde se duce. Dacă s-a dus la Lexi? Nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Poate exagerez, poate e o urgență, dar m-am întristat groaznic atunci când mi-a spus Becca în loc de un alint specific lui. Sper că are o explicație bună pentru care m-a lăsat goală în pat și singură în casa lui. Nu spun că m-am supărat din cauza asta, dar m-am enervat pe persoana care a stricat dimineața asta care începuse așa bine. Urma să îl întreb dacă s-a simțit bine, dar nu, trebuie să primească un mesaj idiot și să plece de lângă mine. Jur, persoana cealaltă care a trimis mesajul o să aibă parte de păruială zdravănă când dau de ea.

Imediat ce m-am îmbrăcat și mi-am făcut treburile de dimineață, am mers să mănânc ceva, dar desigur, Harry avea dulapurile goale, drăguțul de el. Aștept de 15 minute pizza pe care mi-am comandat-o și o sun pe Chelsea ca să îmi omor timpul. Nu am mai vorbit cu ea de câteva zile, zile în care eram încă internată.

- Hei, Becca. Ce faci? Răspunde ea după al doilea ton.

- Aștept o pizza. Tu? O întreb și sper ca Harry să fie cu ea, măcar să știe unde e.

- Bântui biblioteci în căutarea idiotului de Liam. Când îl găsesc, e mort. Continuă ea și eu chicotesc. Frații Payne, ce să le faci?

- Auzi, ști cumva pe unde umblă Harry? O întreb fără să mă pot abține.

- Ăă, nu. Nu l-am mai văzut de când te-am vizitat la spitalul ăla infect. De ce?

Simt cum nervii fierb în mine, știind că nici ceilalți nu sunt cu el. Ce, intuiție feminină?!

- Păi a plecat azi dimineață când a primit un telefon. Credeam că e de la voi.

- Oh, haide, Becca, tipul ăla mai are și treabă. Spune ea și îi aud râsul micuț.

- Da, dar putea fi amânată, măcar după seara trecută. Îi spun și încerc să îmi îndes ceva în gura mea spartă.

- Stai așa. Vrei să spui ce cred eu că vrei să spui? Oh, Doamne, a intrat cheia în broască, Becca? Urlă ea în telefon și eu aproape că țip, sperând să nu o fi auzit nimeni.

- Ă, ce? Stai, a venit pizza. Te pup, mai vorbim, pa, pa. Zic repede și închid telefonul exasperată.

Nu am de gând să vorbesc cu ea despre asta. Am încredere în ea, dar nici măcar nu am vorbit cu Harry despre asta. Că tot veni vorba de pizza, cineva sună la sonerie și merg ca să deschid.

- Era și timpul să... încep, dar mă blochez când nu e tipul cu pizza în fața mea.

O fată cu niște pantaloni negrii din piele, cu tocuri și păr castaniu ondulat mă privește zâmbind. Ochii ei sunt reci și albaștrii și privirea ei este intimidantă. Mă face să vreau să mă ascund în cea mai întunecată gaură de șarpe. E și normal, ea arată așa, iar eu am părul prins în coc și un tricou și niște pantaloni scurți de ai lui Harry pe mine.

- Tu trebuie să fi Becca, nu? Întreabă cu o voce înfiorător de frumoasă și intră cu nonșalanță în apartament.

Nu sunt capabilă să fac ceva, am o vagă impresie că știu cine e. Arată exact ca mine, în afara ochiilor săi reci și este încântătoare. Și ar mai trebui să fie și moartă.

- C-cine ești? Întreb înghițindu-mi nodul uriaș din gât.

- Oh, drăguță, ști exact cine sunt. Nu am prea mult timp, îngerul va ajunge înapoi în raiul său. Mă rog, nu știu cât de rai mai e cu tine aici. Se strâmbă puțin, eu neînţelegând o vorbă. Zici că vorbește în pilde.

Mă holbez la ea și la frumusețea ei și ea mă studiază la fel pe mine cu ochi critici. De ce e aici? De ce e vie? Ce vrea? Cum de e vie? Harry m-a mințit? Nu, nu se poate, era foarte serios și plângea când mi-a vorbit despre ea. E superbă, arată ca un model. Probabil acum se gândește ce caut eu aici. Îmi amintesc cum l-a rănit pe Harry și îmi încleștez pumnii, simțind că vreau să îi rup părul mătăsos.

- Tot nu îmi dau seama de ce stă îngerul cu tine. Adică, da, ești bună și e o oarecare asemănare între noi, dar pari așa de cuminte. În fine, voiam să îți zic că, pentru binele inocenței tale, să nu mai stai cu Harry. E un om rău, crud și am fost cu el și nu face decât să rănească tot ce e în jurul lui. Nu asculta de cuvintele lui, știu că e sexy, dar mai bine ai arunca o privire pe interior. Îți urez baftă, păpușă și un sfat de la victimă la victimă: fugi cât mai poți că deocamdată ai picioare.

După ce mi-a vorbit așa de rece și ciudat, fără pic de înțeles, a ieșit pe ușă și m-a lăsat într-o ceață densă.

Târziu, I know. E vina doamnei mele de mate, pe ea să o bateți. Am de făcut o recomandare, pe care o fac cu cel mai mare drag. E prima carte cu un singur capitol de care mă îndrăgostesc. Tipa aia e genială. Aruncați, pentru mine, o privire la -just-no-one- și la cartea ei So cold. E un început terifiant de promițător. Byeeeee. I send you love♥