Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 21

Mirosul îmbietor de cafea mă trezește imediat din somn. Harry stă cu picioarele pe birou și cu o tavă în brațe, privindu-mă insistent. Mă ridic în capul oaselor și îi zâmbesc . Ce aș da să fie fiecare dimineață așa!

- Neaţa, iubito. Spune el și îmi returnează zâmbetul.

Tremur la auzul cuvintelor lui și sângele îmi îngheață ca de fiecare dată când mă uimește prin cuvinte dulci.

- Neaţa. Ești bine dispus? Întreb eu, iar el vine spre mine.

- Tu ce zici?

Inima mi-o ia la goană atunci când își pune mâinile pe de-o parte si de alta a corpului meu. Pentru un moment, cred că o să mă sărute, dar el își lipește buzele de fruntea mea.

- Ăăă...Ce-a fost asta? Rostesc eu atunci când își pune capul pe pieptul meu.

- Habar nu am. Spune el și eu îi răsucesc o șuviță între degetele mele mici. Suntem bine?

- Da, normal, de ce nu am fii? Îi răspund eu, surprinsă de întrebarea acestuia.

- Nu știu, întrebam.

Atmosfera dintre noi e puțin încordată, amândoi nefiind obișnuiți cu atâta afecțiune. Faptul că nu ne-am certat, ba chiar ne-am înțeles mult mai bine, este ciudat, chiar dacă, probabil, este ceea ce vrem amândoi. Cred că și Harry își dorește să fim mai relaxați din când în când. Toată lumea vrea pace, corect?

Amintirea faptului că suntem în timpul săptămânii mă izbește și mă face să sar speriată din pat, Harry privindu-mă îngrijorat și urmându-mi exemplul.

- Ce? Ce s-a întâmplat? Ce arde? Strigă el și îmi ia mâinile într-ale lui.

- Cursurile, Harry! Avem cursuri. Urlu eu exasperată și mă învârt fără rost prin cameră.

El se relaxează și oftează ușurat, dându-şi părul pe spate. Oh, te rog nu mai face asta o dată sau....

- Doamne, Becca, m-ai speriat de moarte. Avem liber azi, ai uitat? Îmi readuce el aminte, iar eu mă trântesc în pat mulțumită.

- Oh, ce bine. Am uitat. Scuze, iubire.

Eu tocmai ...i-am spus iubire? Îmi măresc ochii de surprindere și vreau să îmi îndes cuvintele înapoi în gât. Idioată, idioată, Becca, idioată. Pe fața lui apare un zâmbet pervers, într-o parte, ce îmi face obrajii să ia foc.

- Tu mi-ai zis iubire acum câteva secunde? Întreabă de parcă n-ar fi auzit.

Grozav acum mai pune și sare pe rană.

- Eu...Ămm..

Mă bâlbâi, dar el mă surprinde atunci când se așează cu corpul peste al meu pe pat făcându-mă să tresar.

- Repetă. Îmi ordonă practic eu, iar eu amuțesc.

- Poftim?Ce...? Întreb eu derutată.

- Repetă. Îmi place cum se aude pe vocea ta acel cuvânt. Iubire...hmm.

Își închide ochii și își pune capul în poala mea cu zâmbetul până la urechi, dezvelindu-i dantura albă și gropiţele accentuate.

- Iubire, iubire, iubire...Îi repet eu de vreo douăzeci de ori ca să fiu sigur că înțelege și că se simte exact cum ar trebui să se simtă un bărbat care a trecut prin atâtea, un bărbat ca el. Fericit și iubit.

El mă întrerupe la un moment dat unindu-şi buzele cu ale mele și făcându-mă să zâmbesc în sărut. Buzele sale reci și moi peste ale mele calde și fine, creează o armonie minunată, o legătură invizibilă între sufletele și corpurile noastre. Îmi mușcă la un moment dat buza de jos, lucru ce mă face să icnesc și să îmi strecor degetele prin buclele lui. Mâinile sale mari sunt așezate pe talia mea, iar capul îmi e pe pernă. Sărutul se transformă într-unul mult mai pasional decât până acum, făcându-mă să îmi doresc din ce în ce mai mult atingerea acelor buze dulci. El se oprește ca să putem lua aerul necesar, dar zâmbește și mai depune un sărut micuț pe nasul meu. Gestul în sine mă face să zâmbesc și să îmi pun capul pe pieptul lui din nou, inversând locurile.

Îi simt bătăile inimii în urechea mea, lucru ce mă clamează și relaxează în același timp. Momentul ne este întrerup de un zgomot ciudat care vine din stomacul meu. Harry chicoteşte, iar eu vreau să intru în pământ de rușine.

- Ei bine, ce ziceai de cafeaua și brioșa aia? Spun și mă ridic îndreptându-mă spre birou.

Râsul său colorat umple camera și el mă urmează îndeaproape. Mănânc nesătulă brioșa cu afine și ciocolată, apoi beau cafeaua cu lapte, chiar dacă nu prea sunt vreo băutoare înrăită.

- A fost minunate. Mulțumesc, iubire. Spun și zâmbesc tâmp.

- Ai ceva.. începe și arată spre gura mea, râzând.

- Ce, ce am? Oh, Doamne. Ciocolată? Îmi pun mâna panicată în jurul gurii și caut stânjenită firimiturile.

- Nu, stai lasă-mă pe mine.

Rămân nemișcată, puțin speriată, întrebându-mă ce vrea să facă. El își umezește buzele și își apropie fața de a mea. Își pune buzele moi pe obrazul meu și la colțurile gurii mele, îndepărtând ciocolată împrăștiată. După ce se depărtează de mine, simt cum fața îmi ia foc, iar electricitatea se instalează în venele mele.

- Hmm..eu...mulțumesc, reușesc eu să bolborosesc.

- Ce vrei să facem azi? Întreabă Harry și se așează pe patul meu.

Pentru un moment, respir ușurată. Mă bucur atât de mult că vrea să își petreacă timpul cu mine.

- Nu știu. Orice vrei tu.

Ultima parte ne scapă la unison, începând să râdem amândoi.

- Eu nu am nicio problemă cu statul în cameră. Spune el și zâmbește pervers, venind spre mine.

Vreau să mă dau în spate, dar ajung cu spatele lipit de perete. E exact ca în filmele alea stupide de dragoste. Își pune genunchiul între picioarele mele, lucru ce mă îndeamnă să mă încolăcesc în jurul lui, punându-mi mâinile în jurul gâtului acestuia. Harry scoate un mârâit gutural și îmi sărută gâtul, mușcând uneori de pielea sensibilă. Îi strâng buclele în mâini, iar acesta își lipește buzele inflamate de ale mele, pornind un sărut sălbatic. Ne învârtim prin cameră, eu în brațele lui, iar mâinile sale pe soldurile mele urcând din ce în ce mai sus. Asta nu se poate termina bine.

Suntem întrerupţi din fericire și din păcate de soneria telefonului meu, iar Harry înjură în barbă când mă dezlipesc de el și mă duc după telefon. Pe ecran apare cel mai de temut contact din agenda mea telefonică, contact pe care l-am evitat și eu și conștiința mea în ultimele zile. Harry mă privește încruntat, întrebându-se de ce nu răspund naiba la telefon. Mă uit speriată la obiect, apoi apăs butonul verde.

- Mamă? Murmur eu sperând că îmi înșeală privirea.

- Da, eu sunt, dragă. Ajung în 10 minute la cămin. Am sunat să te anunț ca să te poți pregăti. Ne vedem curând. Spune cu glasul ei ascuțit și închide apelul.

Rămân terifiată și mă uit la podea, neștiind ce să fac.

Rahat.

Bună, dragilor! Cam pervers și plictisitor capitolul, știu, dar mă revanșez, stați fără grijă. Voiam să îmi cer mii de scuze pentru absența mea, dar am fost plecată din țară și nu am avut timpul necesar să postez. Și că tot vorbeam de mii, vreau să vă mulțumesc extrem de mult pentru cele +1K de vizualizări și cele peste 100 de voturi. E un vis devenit realitate, ținând cont că am vrut să renunț la carte acum ceva timp. Sunteți niște ființe geniale și din acest motiv aș vrea să vă rog frumos să îmi spuneți părerile voastre și ce ați vrea sau ce credeți că se va întâmpla mai departe. Bune, rele, chiar îmi doresc să le aud.

Mulțumesc încă o dată și mai am o mică întrebare: cum să numim cuplul Becca și Harry? O să aleg din răspunsurile voastre. Apropo, vrea cineva dedicație? Vă pup, pa♡