Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 5

Briza racoritoare m-a trezit din somnul meu adanc. Soarele stralucea pe cer, iar geamul fumuriu era larg deschis. Geamul fumuriu? Ma uit prin camera panicata si il vad pe cretul de langa mine intins pe pat. Amintiri vagi din noaptea trecuta imi umplu capul si ma uit sub patura din instinct. Sunt imbracata doar in lenjerie, iar acest gand ma blocheaza. Ce ai facut, Becca? Macar am facut ceva? Asta e cel mai rau. Ca nu imi mai amintesc nimic in afara de săruturile barbatului saten de langa mine. Arata chiar si mai bine in lumina diminetii cu corpul sau perfect sculptat si tatuajele pictate pe marea parte a abdomenului. Ochii sai verzi stralucitor nu sunt vizibili, caci pleoapele sale cu gene dese i-au ascuns.

Doamne, Becca, tu ai un iubit! imi reaminteste constiinta mea grijulie. Asa e. Bietul Josh. Daca am facut ceva, va suferi atat de tare si el nu merita asta. Doar pentru niste ambiții copilaresti ale mele il voi face sa sufere atat de mult. Dar nu va afla. Joshua Waters sau orine altcineva nu va afla despre acest cret cu ochii verzi de langa mine imbracat doar in boxeri. O, Doamne, sper sa nu fii facut ceva. Cu siguranta am facut, pe cine pacalesc? E un oras mare asa ca e posibil sa il vad pentru ultima oara in viata mea.

Ma ridic usor din pat ca sa nu il trezesc si imi adun hainele de pe jos. Le imbrac rapid si ies din camera fara sa scot vreun sunet. Am scapat. Dar unde sunt? Ma uit pe geamul din holul acestui hotel cred si imi zaresc masina pe partea cealalta a strazii exact unde am lasat-o aseara. Probabil au camere deasupra barului sau ceva. Cobor grabita scarile si ies din cladire. Imi iau telefonul de pe locul din dreapta si observ ca am 24 de apeluri nepreluate ce la mama si Josh. O sa mor. Conduc spre resedinta Waters si cand ajung in fata conacului il vad pe Will cu bratele incrucisate si cu o față furioasa. Daca nu ma omoara mama, o face Will. Si daca nu ma omoara Will, atunci ma omoara Josh.

- Ce naiba a fost asta, Becca? Sa-mi furi masina? Esti nebuna? Si apoi sa te intorci la opt dimineata a doua zi? spune Will enervat.

- Will, eu...nu am nicio explicatie pentru ce am facut. Am avut nevoie de o escapada si eram nervoasa si mama facea cum face ea de obicei si..

- Nu sunt suparat pe tine, Becca. Ar fi trebuit sa imi spui ce vrei sa faci nu sa imi furi masina pe la spate. Si te cred. Si eu as avea nevoie de o escapada daca doamna Starling ar fi mama mea.

- Stiu ca ar fi trebuit. Multumesc, Will. Spun si il imbratisez calduros. Mama ce a zis?

- E foarte nervoasa. Nu am mai auzit-o de mult folosind atatea apelative la adresa ta. Unde ai fost, totusi?

- Hmm... am stat la un hotel. Zic eu, scoțând creţul si barul din discutie.

- Oh, atunci va fi mai usor de explicat. Sau poate nu. Rade el si ma conduce spre casa.

Intru si o vad pe mama impreuna cu Josh si domnii Waters asezati pe canapea . Isi intorc cu totii capetele incruntate, iar mama se ridica in picioare nervoasa:

- Rebecca Starling! Unde Dumnezeu ai fost azi noapte? Am vrut sa sun la politie sa te caute! Bietul Josh era sa faca infarct! urla ea disperata. O urasc si mai tare atunci cand imi spune Rebecca.

- Da, stiu si imi cer scuze . Josh, doamna Waters, sper sa ma iertati. Spun excluzand-o pe mama din discutie.

- E ok, Becca. Important e ca esti bine. Continua doamna Waters pe un ton calm.

- Da. Putem vorbi intre patru ochi, Josh? intreb eu nesigura.

El aproba si urca scarile in fata mea. Stiu ce discutie va urma. Probabil e super furios pe mine. Daca ne vom desparti, voi fii devastata. In definitiv, el e cel mai apropiat de mine.

- Josh, imi pare extrem de rau. Nu stiu ce m-a apucat aseara. Am auzit de casatorie si mi s-a parut un subiect mult prea deplasat pentru varsta noastra. Si am crezut ca esti de aceeasi parere. Sti cum e mama uneori.. A fost ca o ultima picatura pentru mine. Si...imi pare rau. Spun eu pe nerasuflate.

- Becca, te iubesc si te iert, dar m-ai speriat. M-ai speriat de moarte ! Am crezut ca ai patit ceva si am fost foarte panicat. Ma bucur ca esti bine. Asta e tot. Pot macar sa știu unde ai fost?

De ce Doamne ma intreaba toata lumea asta?

- Am dormit la un hotel. Si eu te iubesc si sunt mult mai mult decât fericita sa stiu ca ma ierti.

Mint din nou, in legatura cu hotelul, evitându-i privirea exact cum fac de fiecare dată când mint, dar il iubesc si e singurul meu apropiat in afara de Will si nu pot sa risc sa il pierd din cauza unei aventuri. Care nici macar nu stiu daca a fost o aventura pe bune.

- Un hotel? Of. M-ai fi putut ruga pe mine si ne-am fi dus impreuna undeva singuri. Spune el desi stie ca nu ar fi facut asta.

Sincer, seara trecuta nu voiam pe nimeni cu mine, nici macar pe Josh. Simteam nevoia de singuratatea si de a contempla linistita. Nu ai fost asa linistita, nu? Imi reaminteste constiinta mea psihopata.

- Mama ta a hoatarat sa mergeti de azi acasa. E foarte suparata sa stii. E furioasa.

- Nici nu vreau sa ma gandesc. Ma duc sa imi fac bagajul din nou. Ne vedem duminica inainte de plecarea ta. Pa, Josh! spun si ii sarut obrazul.

- Pa, Becca!

Ies din camera si ma duc sa imi pregatesc bagajul. Dupa ce adun tot, imi fac toaleta si ma schimb de "hainele de cartier" cum le numește mama ,cobor la parter cu geamantanul.

- Gata? Sa mergem. Multumim mult ca ne-ati invitat acasa la voi si va mai rog inca o data sa ii scuzati comportamentul fiicei mele. Spune mama rautacios.

Domnii Waters ne saluta, iar noi ne urcam in masina cu Will.

- Deci. domnișoară....mama incepe.

Imi face o morala uriasa pana acasa din care ascult doar jumatate. Ceva de cum trebuie sa ma port de față cu lumea si ca am facut-o de ras din nou. Putin imi pasa de parerea ei. Cand am ajuns acasa, am facut un dus si m-am bagat direct in pat. Eram mahmura si capul imi bubuia pe bune. Am adormit cu gandul la cârlionți si cerneala neagra.