Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 29

    Am râs în sfârșit și am râs cu poftă. Glumele lui Harry au fost numai bune după tot acest timp. Îmi era dor de el și el știa asta și a folosit-o ca un avantaj. Știu, sunt patetică și fraieră că îl las să mă manipuleze și să facă ce vrea din mine. Nu ar trebui să fiu așa. Nu ar trebui să fiu așa moale în prezența lui. Mă domină, trup și suflet și asta e incorect. Dar presupun că asta îmi face iubirea, nu el, nu? Ce tocmai am...mă prefac că tocmai nu am spus ce am spus. Nu sunt pregătită să o recunosc.

   Harry îmi mângâie cu vârful degetelor părul, iar eu stau cu capul pe pieptul lui și desenez cerculețe pe abdomenul său. E calm. Bătăile inimii îi sunt regulate, creând un ritm frumos. Pleoapele mele stăteau cu greu ridicate, lăsând să îmi scape un căscat.

     - Hai să dormim, iubire. E târziu și ești frântă. Se hlizeşte Harry și mă învelește.

     - Ba...nu...sunt. Bolborosesc, dar adorm până să continui discuția, cu un râs înăbușit pe fundal.

  
      Perspectiva lui Harry

    Becca răsufla ușor, cu buzele roșii întredeschise peste pieptul meu. Părul îi este pus pe toată față, arătând ca un îngeraș. Îngerașul meu. M-a iertat, am iertat-o și știu că îmi calc pe orgoliu, dar am timp să îl bat pe puștiul ăla odată și odată. Tot ce contează e că suntem împreună din nou și că ea e chiar acum în brațele mele.

     Un ciocănit se aude, iar eu mă ridic ușor de sub ea, mergând spre ușă. Cine naiba e la ora asta? Ar fi bine să fie ceva important. Becca încă doarme, cu tricoul meu și fără pantalonii pufoși. I-am dat jos în somn când a spus că îi e cald. Nu și-a dat seama, totuși. O și văd cum se înroșește de dimineață văzându-se așa dezbrăcată. Avantaj Harry.

    Deschid ușa și rămân perplex când văd un băiat cu părul negru și cămașă albă în spatele ei.

    - Ce dracu cauți tu aici? Cine ești?
Șoptesc nervos ca să nu o trezesc pe Becca.

     Am o vagă impresie că știu cine e ăsta. Cămașa, pantaloni la dungă, pantofi. Idiotul de Josh.

     - Dar tu cine ești? Asta nu e camera Beccăi Starling? Întreabă el cu un ton îngrijorat.

     - Nu. Acum poți să...

    Sunt întrerupt de o prezență ce se află chiar lângă mine, cu tricoul meu acoperidu-i corpul doar până la jumătatea coapselor și frecându-se la ochi.
 
      - Harry, ce se...? Se oprește deodată și privește dincolo de ușă. Privirea îi îngheață și aproape cade pe podea.

      - Becca? Cine e el? Și de ce ești îmbrăcată așa? Spune Josh, iar Becca se pune în spatele meu, rușinată.

       - Josh, îmi pare rău. Ar fi trebuit să îți spun de la început. Zice ea cu o voce slabă și răgușită.

   
    Perspectiva Beccăi

      Aud o voce cunoscută,  așa că mă ridic din pat și îl văd pe Harry încruntat la ușă. Ce se întâmplă? Mă șterg la ochii și apoi întâlnesc privirea lui Josh. O, Dumnezeule. Nu e momentul, chiar nu e. Mă uit în jos și nu îmi văd pantalonii pe mine. Harry, nu era timpul să mi dai jos. Nu în seara asta. Josh se uită speriat la noi doi, iar Harry nervos la el. Știe foarte bine ce se întâmplă. Amândoi suntem semi-dezbrăcaţi. E de la sine înțeles. Mă pun în spatele lui Harry, stânjenită de situație și bolborosesc:

    - Josh, îmi pare rău. Ar fi trebuit să îți spun de la început.

     El se uită la mine și apoi la Harry și oftează.

    - De când? Întreabă cu privirea în jos.

     - Imediat ce m-ai...înșelat. Spun, iar Harry se încordează.

     - Nu îmi vine să cred. Atât de repede ai uitat ce a fost între noi? Am crezut că aceste trei săptămâni au însemnat ceva pentru tine, dar tu erai aici cu, cu, derbedeul ăsta! Urlă Josh, făcându-mă să respir acut. E prima oară când face asta și probabil ultima, având în vedere reacția lui Harry.

    - Eu, derbedeu? Tu ești cel care e înșelat-o, boule. Dacă nu vrei să pleci de aici cu fața mutilată, ieși afară din casa mea și să nu mai îndrăznești să îmi cauți iubita, băiete. Tună Harry și se apropie de Josh. E cu puțin mai înalt decât el, dar poate să îl bată foarte ușor.

     - Nu te lua de el, Josh!  A fost vina ta prima oară! Dacă nu vrei să o rezolvăm cu frumosul, atunci te rog să pleci. Acum. Intervin eu, mai stăpână pe mine ca niciodată.

    - Asta nu e ultima mea apariție, Becca! Jucăm așa? Atunci să înceapă jocul. Spune și se îndepărtează pe hol.

    Harry închide ușa, iar eu îmi pun mâinile peste față. Își înfășoară brațele în jurul meu și șoptește:

    - Shh, e bine. A plecat. Am rezolvat.

    - Harry , nu mi-a vorbit niciodată așa. Era...altfel. Îi spun și mă întind pe pat.

     - Poate, dar acum am scăpat. Dacă se mai apropie de tine, va trebui să treacă de mine. Acum dormi. Mâine avem cursuri.

     Aprob și îl iau în brațe, încolăcindu-mi picioarele cu ale lui.

    - Mulțumesc. Pentru tot. Spun și îl sărut pe buza de jos.

     Zâmbește și își lipește buzele de fruntea mea. Totuși,  ce făcea Josh la trei dimineața la mine în cameră? Nici măcar nu îmi mai pasă. Vreau doar să dorm.

  10K+ Suntem cei mai tari. Cine? Noi. ♡ Vă mulțumesc și vă iubesc.