Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 39

Din perspectiva lui Harry

După ce am procesat ce tocmai am văzut, am intrat înapoi în mașină și m-am gândit la ce aș putea face. Să îi spun Beccăi? Nu, ar înnebuni, mai ales după ce am părăsit patul în favoarea Sarei. Nu vreau să o rănesc, trebuie să o fac pe Sarah să plece. O vreau moartă, exact cum era. Becca m-a ajutat să trec peste, iar acum ea vine și strică tot ce am construit până acum. La dracu, dacă se apropie de Becca? Dacă o rănește? Știu de ce e în stare femeia aia și nu am încredere.

Trebuie să îi spun cuiva oricum. Din moment ce Beccăi nu pot, am să găsesc altă soluție. Să o sun pe Chelsea? Nu, o să îi spună Beccăi imediat ce află. Liam? El o să îi spună lui Chelsea. Zayn, poate Niall, dar tipii ăia au deja probleme cu femeile lor. Lexi nu ar înțelege, doar m-ar freca la cap și m-ar enerva și mai tare. Realitatea mă lovește peste față, o singură persoană rămânând. Louis. Dar e un bou, care totuși cunoaște cel mai bine relația dintre mine și Sarah. Știu clar că nu a trecut peste ea. Oare s-a văzut și cu el? Un strop de gelozie îmi inundă corpul, gândindu-mă la asta, dar îl alung repede.

Pornesc motorul și merg spre apartament, înapoi la prințesa mea. Îmi iau telefonul și formez numărul, călcându-mi pe orgoliu. El răspunde după al treilea ton și vorbește înainte să o pot face eu.

- A venit și la tine, nu-i așa? Întreabă și îl aud cum plânge, mereu a fost așa de slab.

- Da. Ce dracului facem? Continui și strâng volanul cu putere.

- Nu știu, Harry. Trebuie să plece. Nu are ce căuta aici. O să strice totul. Cum naiba e vie? Am văzut amândoi cum a căzut de la balconul ăla nenorocit.

- Știu. Nu credeam că o să mai spun asta vreodată, dar, la naiba, trebuie să lucrăm împreună. Nu o să îi permit să îmi mai strice încă o relație. Nu o să se atingă de Becca. Îl anunț și sper, pentru prima oară în doi ani, să mă ajute.

- Frate, nu știu tu, dar tu tot ești fratele meu. Indiferent de femeile astea. O să fac tot ce îmi stă în putință, cu ajutorul tău, să o fac să plece din orașul ăsta.

Aprob, deși știu că nu mă poate vedea și închid telefonul. Mă bucură într-un fel că mă ajută. Are dreptate, dând la o parte toate fetele astea, ne cunoaștem de o groază de timp și m-a ajutat mereu, uneori din umbră, dar am știut mereu că a fost acolo pentru mine. Ne-a orbit dragostea pe amândoi și nu am mai văzut clar. Încă un motiv pentru care javra aia trebuie să plătească.

Aud semnalul că am primit un mesaj și îmi iau telefonul de pe scaunul din dreapta. Ce dracu? Încă unul privat, în aceeași zi? Îl deschid nervos și îmi iau o clipă privirea de la șosea.

Bună din nou, îngere. Dacă vrei ca iubiţica ta să nu mai intre în altă comă, hai să ne întâlnim în spatele blocului tău. S.

Am simțit cum mă cuprinde o stare de leșin atunci când îmi cade telefonul sub pedală. La dracu, la dracu cu nenorocita asta. Dacă i-a făcut ceva iubirii mele, e moartă. E distrusă, am zeci de motive și feluri în care o pot omorî cu sânge rece. Nu o să am pic de milă când o să îi trag glonțul ăla cu mâna mea prin inima ei de gheață care, în definitiv, nu există. Apăs pe accelerație și mă rog ca Becca să fie bine, în patul nostru cald, acolo unde am lăsat-o. Mai era să o pierd o dată, nu mai pot repeta asta. Am fost distrus, nu mai vreau să mai trec prin asta. O iubesc mai tare decât am iubit vreodată și în momentul ăsta risc să o pierd.

Apăs accelerația și gonesc pe stradă. Trec cu mult peste limita de viteză, dar nu îmi pasă. Atâta timp cât ea trăiește și e bine, pot să fiu și la cinci metrii sub pământ. Ajung în mai puțin de 15 minute la bloc, nu în 40, cât ar fi fost normal. Doamne, sper că nu e prea târziu. Nu știu ce m-aş face dacă e prea târziu, probabil aș pleca după ea, acolo, în rai. Asta dacă sunt primit, lucru de care mă îndoiesc.

Cobor din mașină și alerg cu respirația tăiată în spatele clădirii, acolo unde trebuie să mă întâlnesc cu scorpia aia. Imediat ce ajung îi văd corpul subțire și vreau să șterg zâmbetul ăla idiot de pe fața ei. Mă apropii necontrolat și îmi pun mâinile în jurul gâtului ei și o lipesc de perete. Știu că e femeie, dar nu mă pot abține. Expresia ei după gestul meu e neprețuită.

- Unde e? Unde e? Răspunde sau mori cu capul de peretele ăsta! Urlu și o văd cum se sperie puțin, dar își revine.

- Calmează-te, dragule. Deocamdată nu a pățit nimic. Deocamdată. Spune ea și se desprinde de mine, eu lăsându-mă moale și calmându-mă puțin. Măcar e bine, acolo unde am lăsat-o.

- Deocamdată? Ce dracu vrei, Sarah? O întreb și nervii îmi fierb mai tare.

- Pe tine, îngerule. Mi-a fost dor de tine. Și acum ești așa rău și sexy și te vreau din nou. Șoptește ea și îmi prinde tricoul cu mâinile ei.

- Doamne sfiinte, ești nebună. Nu te mai vreau, înțelege, ești o femeie nebună! O iubesc pe Becca, treci peste! Îi țip în față și ea se încordează.
- Ah, da? Nu mă înțelege greșit, dragule, dar ai două variante: ori stai cu mine și fetița aia rămâne fericită și mulțumită, ori stai cu ea și o să îi fac viața un calvar. Și ști bine că o pot face.

Ce...? Doar nu mă pune să aleg. Cum de nu mă așteptam la asta? Ar face orice scorpia asta. Nu pot să o las pe Becca mea să sufere. Știu că va suferi oricum, dar mai bine vie și supărată decât moartă și fără mine. O iubesc prea tare. E viața mea și dacă ea se pierde, mă pierd și eu. Oricum deja am rănit-o prea mult, toate lucrurile rele sunt din cauza mea. Nu o merit, e prea bună pentru blestematul de mine. O să sufăr cum nu am mai făcut-o vreodată când voi fi cu Sarah, dar ea o să fie bine. Am să scap cumva de Sarah și o să mă întorc la prințesa mea. Până atunci, Louis o să aibă grijă de ea, știu că o va face.

- Prima variantă. Dar Becca nu pățește nimic, da? Îi spun, aproape plângând știind că am intrat în jocul diavolului.

- Bine. Ăsta e îngerul meu. Zice cu un zâmbet malefic și își lipește buzele reci de ale mele, eu răspunzând la sărutul ei amar cu o lacrimă ce se prelinge pe obrazul meu, dar se pierde în ninsoare.

Deci, geniilor, ce părere aveți? O distrugem pe Sarah? Vă mulțumesc și vă iubesc. See ya tommorow♥