Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 12

Alarma mea sună dimineață la ora 8, dar o amân până la 9 jumătate. Nu îmi mai e somn, ceea ce e ciudat. Așteptam o migrenă sau ceva după noapte trecută. Când mă trezesc de-a binelea, Harry are tot părul pe față și gura întredeschisă. Capul îi stă atârnat pe marginea patului, iar eu nu mă pot abține din râs. Când reușesc, mă îndrept spre baie și mă aranjez. Imediat ce corpul îmi e hidratat, iar menta îmi invadează gura, mă întorc în cameră ca să o pot părăsi din nou. Biblioteca mă strigă.

- Unde pleci? Întreabă Harry care e și el îmbrăcat de asemenea, stând pe marginea patului.

- Nu e treaba ta. Răspund scurt.

- Bine. Zice și își ridică umerii.

Mă încalț și ies din apartament fără niciun cuvânt. Drumul până la bibliotecă îmi demonstrează cât de aproape sunt de fapt de facultate. Sunt una lângă alta, iar în drum este un stand cu covrigi, unde se vinde și ceai. E perfect.

Biblioteca e uriașă, mai mare decât orice bibliotecă pe care am văzut-o și e împărțită în secții, dintre care una numită 'Arte'. Îmi umplu mâinile cu cărți despre istoria artei și despre celelalte materii importante. Îmi țin pixul între buze și caut în cuprinsul celei mai groase cărți. Simt că scaunul de lângă mine este tras așa că mă uit în direcția şatenului care își pune numeroasele manuale pe masă.

-E liber? Întreba și afișează un zâmbet.

Eu apropb și mă concentrez pe eseul meu. Băiatul se agită lângă mine și deschide 3 cărți odată. Sunt prea curioasă.

- Ce studiezi? Apropo, eu sunt Becca. Mă prezint eu.

- Încântat, eu sunt Liam. Medicina. Sunt boboc. Tu ce studiezi? Răspunde el zâmbind.

- Și eu sunt boboacă la arte. Îi arăt cartea din fața mea.

- Frumos.

Vorbim o grămadă de chestii în continuare, iar Liam este un dulce. E foarte interesant și complex. Stă cu un băiat la același cămin ca și mine. Mă mir cum de de nu ne-am întâlnit. E foarte de treaba și cu siguranță vom fi și în continuare buni prieteni. Nu vom avea cursuri împreună, dar ne vom întâlni ca să învățăm. Măcar o să am și eu pe cineva ca mine.

- Frate, ai zis că treci pe la mine! Știam că o să te găsesc aici. Spune o voce cunoscută.

- Surioară, ea e Becca. Becca, ea e sora mea, Chelsea. Ne prezintă Liam, iar eu rămân cu gura căscată

- Ne cunoaștem, e colega de cameră a lui Harry. Zâmbește Chelsea.

- Harry? Mă mir. Nu aș putea trăi cu omul ăla. Râde Liam.

- Mda...Și eu mă mir ca voi doi sunteți frați.Arătați...Încep eu.

- Diferit? Da. Adică uită-te la părul ei! Continuă Liam.

- Gata, gata, tocilarilor! Să mergem. E deja 4. Zice Chelsea.

Ora 4? Doamne, chiar suntem ca niște tocilari. Nu îmi vine să cred că ei sunt frați. Adică, care erau șansele? Liam e un șoricel de bibliotecă, ca și mine, iar Chelsea merge la câte o petrecere în fiecare săptămână. Dacă îmi aduc bine aminte, Niall a spus că Louis stă cu fratele lui Chelsea. Când ajungem în fața camerei mele, Liam pleacă spre a lui care e doar la 3 uși distanță. Eu și Chelsea intrăm, dar Harry nu e aici.

- Probabil are treabă. Liniștește-te. Spune Chelsea citindu-mi gândurile.

- Nu mă interesează. Mint eu.

- O, haide, cu toți știm că ai ceva cu el. Continuă ea.

- Ba nu e adevărat. O completez și mă încrunt.

- Ba da. Uite, Becca, pari o fată foarte drăguță și de treabă, dar...

- Dar ce?

- Harry...nu e chiar băiatul potrivit. Nu mă înțelege greșit, nu am nimic cu el. Doar că el nu e genul de iubit prietenos , de fapt el nu e genul de iubit deloc. Îmi spune ea.

- Am iubit, Chelsea. Harry e doar...Continui eu.

- Știu. Harry e doar Harry. Zâmbește ea. Știu că nu v-aţi întâlnit prima oară în camera asta.

- Ce? Noi nu...Ce ți-a spus? Mă agit eu.

- Stai calmă. Pentru mine e evident. Nu ne-a spus nimic. Mă liniștește ea.

- Aa.. Păi bine. Pot să te întreb ceva? Îndrăznesc eu.

- Normal. Mă încurajează ea.

- Harry...Lexi și Harry sunt împreună?

Știu că am vorbit același lucru și cu Harry, dar simt că nu mă pot încrede în spusele lui.

-Ce? Râde ea. Nu, Harry nu e genul acela de băiat.

- Păi ai spus că nu e genul de iubit. Atunci ce gen e ? Mă îndoiesc eu.

- Asta e faza cu Harry. El nu e un gen. E foarte diferit și foarte greu de ințeles.

- Și tu l-ai înțeles? O întreb eu.

- Nu. Nu cred că îl va înțelege nimeni vreodată.

Înțepenesc la cuvintele ei. Oare de când îl cunoaște? Și cum de e așa de neînțeles? Nu pare un băiat prea complex. Pe cine păcălesc, e cea mai dificilă și complicată persoană pe care o cunosc.

- De ce spui asta? Spun eu.

- Pur și simplu. Dacă în 19 ani nu l-a înțeles nimeni cum se cuvine, nu știu dacă mai are vreo șansă.

Oare cine e de fapt Harry? Eu și Chelsea discutăm câteva ore bune despre ea și râdem atunci când îmi povestește despre prostiile pe care le-au făcut ea și Liam. Sunt atât de fericită că voi avea prieteni pe timpul facultății! Se pare că libertatea mea nu va fi afectată de Harry. Înainte să mă pot gândi la altceva, Harry se împiedică prin cameră și trântește ușa după el.

- Oh, avem companie! Ce faceți, mă bârfiți? Articulează el prost.

- E cam târziu. Trebuie să mă pregătesc. Vă las. Pa, Becca! Râde Chelsea și pleacă, lăsându-mă singură cu Harry.

- Ești beat? Întreb eu și îmi feresc privirea.

- Da. Probleme?

Se așează pe patul meu și afișează zâmbetul ăla strâmb și enervant al lui.

- Nu. Și nu mă atinge. Ești beat și nu știu cum te descurci în stare de ebrietate.

Nici cu Harry cel treaz nu mă pot obișnui, dar cu acest mic monstruleţ?

- Dar eu știu cum ești tu. Îmi place de Becca cea beată mai mult decât de Becca cea cicălitoare. Se încurcă el.

Auci.