Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 22

Ce naiba mă fac acum? Numai ea putea să mă anunțe cu 10 minute înainte că vine să mă viziteze, și mă mai pune și să mă pregătesc. Oare știe de mine și Josh? Nu prea cred, era prea calmă. O să își iasă din minți când o să îi spun despre despărțire. Ce mă fac acum?

Îmi aduc aminte de creţul ce dă disperat cu mâna prin fața ochilor mei, așteptând o reacție. Apoi eu realizez gravitatea usturătoare a situației.

- Harry! Vine mama! Fugi, ascunde-te, fă ceva! Țip și mă trag de păr.

- Ce? Doar atât? Nu am de gând să mă ascund pentru un rahat ca ăsta! Strigă el și oftează.

- Bine, doar pune ceva pe tine! Strig, observând că are doar o pereche de pantaloni scurți de trening pe el. Argh...

- Bine, gata, gata! Nu te mai agita ca spray-ul! Continuă și se duce la dulap.

Își trage un tricou negru peste cap și se așează pe patul său. Eu încep să ordon fiecare lucrușor dărâmat de 'micul nostru sărut' și să fac patul cum se cuvine. Harry mă privește destul de amuzat, iar mie îmi vine să îl plesnesc. Îmi iau una din rochiile subțiri din dulap și merg la baie ca să mă schimb. În definitiv, sunt îmbrăcată în pantaloni scurți și maieu. Dar ce fiică își pune rochie atunci când vine mama în vizită pe la ea? Nebuna de mine. Mă machez și îmi prind părul într-o coadă de cal, după ce mă spăl de două ori pe dinți. Mă întreb dacă mi-a mirosit gura când l-am sărutat pe Harry. Sper din tot sufletul că nu.

Intru înapoi în cameră, având nevoie de ajutor cu fermoarul rochiei galbene.

- Mă poți ajuta, te rog? Spun puțin stânjenită de situație.

- Ăă..Sigur. Se fâstâceşte el emoționat și se îndreaptă spre mine.

Harry emoționat e cel mai bun. Tremur atunci când degetele sale urcă închizându-mi fermoarul, trecând și peste închizătoarea sutienului meu alb cu dantelă. Asta îmi aduce aminte că trebuie să îmi înnoiesc garderoba cu ceva mai comod, deci și lenjeria, dacă Harry va continua să îmi vadă închizătoarea sutienelor.

- Mulțumesc. Spun și îl sărut scurt pe obraz când termină.

El îmi răspunde la zâmbet și își pune brațul în jurul taliei mele. Stai o secundă!

- Harry, mama nu poate ști că noi suntem împreună.

- Ce? De ce? Spune el și se desprinde de mine, vizibil enervat.

- Își va ieși din minți. Ea crede că încă sunt cu Josh. Ai putea...ști tu, să nu spui nimic? Îl rog eu, iar reacția sa e neașteptată.

Pufăie și își pune capul între mâini așezându-se pe pat. Fir-ar, Becca, trebuia tu să îl superi. Bate din picior exasperat și fața îi este roșie ca focul, buza tremurându-i de nervi. Trebuie să fac ceva până nu izbucnește.

- Harry, eu chiar....

Sunt întreruptă de o bătaie în ușă, semn că mama a ajuns. Acum e acum. Inspir aerul pe care nu știam că îl țin în mine și mă uit ba la ușă, ba la Harry cel nervos care se uită în ochii mei. Ce să fac? Dacă el va spune ceva greșit și mama mă va muta de aici? Nu o să pot să duc asta. Mama mai bate o dată, de data asta mai tare, iar eu cedez și îi deschid ușa având un zâmbet fals imprimat pe chip. Ea arată ca de obicei: coafată, machiată și elegant îmbrăcată.

- Bună ziua, Rebecca. Credeam că nu mai răspunzi. Spune și își lipește buzele rujate de obrazul meu.

- Bună, mamă, ce te aduce pe aici? Răspund eu emoționată.

- Nu mă inviți înăuntru? Zice ea serioasă.

Chicotesc nervos și o invit înăuntru deschizând ușa larg. Aștept cu capul plecat bomba ce urmează să vină la vederea acelui Harry nervos. Sunt surprinsă de glasul mamei și de Harry care stă în picioare, cu mâinile la spate și zâmbește oarecum prietenos, dar slab și fals.

- Harry? Harry Styles? Scumpo, nu mi-ai zis că ai vizitatori. Ce faci pe aici, dragule? Spune mama și zâmbește larg și fals, arânjându-şi părul blond-roşcat.

- Bună ziua, doamnă Starling. Eu și fiica dumneavoastră suntem - se oprește și se uită la mine dezamăgit- colegi de cameră.

Inima ce mi se făcuse cât un purice își reia ritmul după răspunsul lui Harry. Mimez un mulțumesc în aer, iar el își întoarce privirea. E supărat. Îl ador atât de mult numai pentru faptul că mi-a păstrat secretul.

- Oh, păi asta e minunat. Mă bucur că nu a nimerit cu vreun băiat necivilizat, ci cu un domn așa ca tine. Iar ca să îți răspund la întrebarea de mai devreme, Becca, am venit aici ca să văd ce faci pentru că, din nu știu ce motiv, nu m-ai sunat deloc. Sunt mama ta, am fost îngrijorată.

Îngrijorată? Mama? Pentru mine? Da, sigur. Iar Harry e cel mai cuminte băiat pe care l-am întâlnit. Ce logică are femeia asta? Într-un fel mă bucur că are o părere bună despre Harry, nu voi putea ascunde ce se întâmplă între noi pentru totdeauna.

- Am fost luată cu învățatul și cursurile. Îmi pare rău. Mă scuz eu și mint, Harry devenind și mai încordat.
- Bine, atunci. Eu am să plec, am venit ca să te verific. Spune ea și se îndreaptă spre ușă.

Acum am nevoie de verificare? Sunt un copil sau ce?

- La revedere, Becca. Mă bucur că ne-am revăzut, domnule Styles. Mai vorbim la telefon, draga mea.

Și cu asta închide ușa și mă lasă răsuflând ușurată. Harry adoptă aceeași poziție de mai devreme și stă pe marginea patului. Am terminat un război cu bine, voi începe altul.

- Harry, eu nu am vrut mai devreme să .... Încep eu cu vocea tremurândă.

- Ok. Mă întrerupe și se ridică.

Își pune tenișii în picioare și iese pe ușă ca o furtună, lăsându-mă singură și nedumerită.