Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 13

Perspectiva lui Harry

Becca stă ca o legumă lângă mine și se holbează la picioarele ei. Mă enervează atât de tare. O detest pe această Becca încruntată și tăcută. Alcoolul consumat acum vreo 2 ore îmi zvâcneşte încă prin vene, înrăutățind situația de față. Cine m-a pus să beau o sticlă de vin? Probabil starea mea de atunci. Totul se întâmplă din cauza acestei fete enrvante care mă provoacă și mă consumă. Ce i-o fi spus Chelsea? Dacă a menționat ceva în plus, o omor, la naiba, o distrug.
Curiozitatea mă acaparează, așa că întreb ceva mai relaxat decât mai devreme:

- Ce ai vorbit cu Chelsea?

- Poftim? Se încruntă ea și se dă mai în spate.

- Ce ți-a spus Chelsea? Mai întreb eu o dată.

- Adică mă faci cicălitoare și acum te interesezi de viața mea? O să îmi provoci o migrenă, băiete. Scuipă ea și se duce spre baie.

- Nu am terminat, Rebecca.

O văd cum se încordează și se oprește atunci când îi pronunț numele complet. Am avut o presimțire că nu îi place să îi se spună Rebecca. Probabil că fițoasa aia de maică-sa îi spune așa. Și ea e o răsfățată plină de bani.

- Eu cred că am terminat. Îmi replică ea și intră în baie, nervoasă.
Știu că dacă nu intru peste ea o să plângă. De fapt, orice fac eu o face să plângă. Și asta mă enervează și mă doare la culme. Nu pot să cred că plânge la cea mai mică reacție nepotrivită a mea. E atât de sensibilă și vulnerabilă când vine vorba de mine. Nu merit atâta atenție. Sunt un bețiv nenorocit care și-a bătut joc de șansa la viață.

Perspectiva Beccăi

Nu îl mai suport. Mă face să vreau să îmi zbor creierii. Îmi spune că sunt cicălitoare și enervantă, tace jumătate de oră și apoi mă întreabă ce am vorbit cu Chelsea? E complet nebun? E beat și nu gândește limpede. Dar de ce e beat? Probabil că bea tot timpul. E așa enervant și bipolar! Nu mai pot să gândesc când suntem în aceeași cameră. Aerul e nerespirabil, transformându-se în furie și nervi. Cred că i-aş simți prezența lui Harry oriunde și oricând. Când intră într-o cameră, rămân fără oxigen.

Intru în baie și mă abțin să nu plâng în timp ce trântesc ușa. Mă așez cu capul între genunchi și respir greoi. Îmi îngrop mâinile în părul meu șaten și încerc să găsesc o variantă ca să trec peste starea de anxietate pe care o simt. Am nevoie să mă calmez, am nevoie de o voce familiară. Apelez numărul lui Josh, dar Harry intră cu țigara între buzele sale rozalii, răspândind mirosul înțepător prin toată baia. Se lasă pe spate nonșalant adoptând aceeași poziție ca mine și sprijinindu-se de ușă. Îl ignor, dar îi pot simți ochii verzi ațintiți spre mine.

- Josh, ce faci? Mi-e dor de tine. Spun eu atunci când răspunde în sfârșit.

- Alo? Cine e? Iubitule, te caută cineva. Răsună o voce feminină, iar eu încremenesc.

- Cine e la telefon? Șoptesc eu tremurând.

- Sunt iubita lui Joshua, tu cine ești? Iubitule, hai odată! Mai strigă fata o dată.

- Ba nu, eu sunt iubita lui Josh.

- Ba nu ești. Uite, vorbește cu Josh.
Spune și aud cum îi dă telefonul lui Joshua. Becca? Pot să îți explic...Eu...

Nu îi mai dau altă șansă la o explicație și închid telefonul. Nu îmi vine să cred. Josh m-a înșelat? Josh, singura persoană în care am avut încredere deplină, mi-a spulberat-o în mai puțin de un minut. A plecat de o săptămână la San Francisco și deja are o nouă iubită. Las lacrimile să îmi invadeze fața și încep să suspin din ce în ce mai apăsat. E cea mai mare lovitură pe care am primit-o vreodată. De ce doare atât de tare? Ne iubeam. Chiar ne iubeam și nu îl credeam în stare. Oh, Doamne, ce am făcut să merit asta? Îmi aduc aminte de Harry care mă privește cu gura deschisă și cu ochi întunecați. Nu pot să mai suport încă o lovitură, așa că alerg afară din baie și mă arunc cu capul în pernă. Nu vreau să îi aud remarcile vulgare sau râsul său enervant în starea asta. Plâng în hohote și știu că îi place să mă vadă așa. Pot să îi simt extazul din sânge atunci când o lacrimă îmi pătează obrazul. Nu și de data asta. Nu îmi mai pasă. El nu va înțelege niciodată ce e o despărțire pentru că cel mai probabil nu a avut parte de una.

- Becca...Ce ai? Întreabă o voce cunoscută.

Cred că visez. Asta până o mână rece îmi atinge umărul și mă trezește la viață cu electricitatea bine cunoscută. Nu mă clintesc.

- Vorbește odată. Crap aici. Mă zdruncină el cu furie în voce.

- Pleacă, Harry. Suspin eu.

- Nu. Ce ți-a făcut nenorocitul ăla? Jur că dacă....Scuipă el.

- Nu! Nu e treaba ta! Țip eu și mă ridic în fund.

- Ba e. Ce ți-a făcut?

- M-a înșelat, bine? Oricum nu ai înțelege. Nu ști să iubești. Răbufnesc eu.

- Idiotul. De ce ar face asta? Se calmează el.

- Pentru că...nu știu. Probabil că se plictisise de mine. Și eu m-aş plictisi. Mă plâng eu, lacrimile apărând din nou.

- Nu, nu, nu. Nu vorbi așa. Nimeni nu se poate plictisi de tine. Adică uită-te la tine. Ești cea mai plină de viață persoană pe care o cunosc. Spune și mă trage spre el.

Ce face? Mă ține strâns la pieptul lui și îmi mângâie spatele. Ar trebui să mă desprind, dar nu o fac. Senzația e atât de plăcută. Nu l-am mai simțit așa de aproape din acea noapte. Corpul lui e cald, dar mâinile îi sunt reci. Sângele îmi fierbe, dar tot nu mă dau jos din poala lui. Știu că nu va dura mult, dar dacă prezentul îmi aparține, de ce să nu îl folosesc? Știu că e greșit și că mâine va fi același Harry grosolan, dar acum am nevoie de el mai mult decât oricând.

- Ești mai bine? Șoptește el cu buzele apăsate de urechea mea după un timp.

Mă cutremur și aprob din cap. Chiar e mai bine.

- Ar trebui să dormi. O să te doară capul dacă nu o faci. Îmi spune el, dar nu se dezlipește.

Mă ridic cu greu din brațele sale ca să îi ascult sfatul. Îmi șterg fața de lacrimi și îmi așez capul pe pernă, iar Harry mă învelește cu pătură și se îndreaptă spre patul lui. Mă atrage ca un magnet.

- Harry? Întreb eu rugător.

- Da?

- Vrei să dormi cu mine, te rog? Mă milogesc eu.

El nu răspunde, ci doar se așează lângă mine și mă lipește de pieptul său. Aroma lui delicioasă îmi invadează nările, iar eu respir ușurată. Încă mai simt un miros vag de vin, dar mă pot obișnui. Știu că sunt patetică, dar nu pot să neg ce se întâmplă aici. Se apropie și mai mult și îmi murmură ceva în păr. Am auzit atât de clar acele cuvinte, ca o melodie frumoasă. Știu că el crede că dorm, dar nu o fac. Fiecare celulă din corp îmi este fericită acum. Nu știu cum să reacționez, așa că adorm.