Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 26

Trei săptămâni. Trei săptămâni în care parfumul camerei nu a mai fost același. Trei săptămâni în care așternutul patului din stânga a fost deranjat de alt corp, al meu, nu al lui. Trei săptămâni fără acele buze, fără acei ochi minunați, fără acele tatuaje pe care nu o să le înțeleg vreodată. Atâta timp fără el. Există un singur cuvânt ce poate descrie starea mea din aceste trei săptămâni: depresie.

Eu și Josh ne-am întâlnit în acest timp, în week-end când a venit acasă. Nu am părăsit căminul decât pentru cursuri. Chelsea și Liam m-au vizitat, iar Niall și Christina m-au înveselit cât de mult au putut. Nu îmi pot dori prieteni mai buni de atât. M-au făcut să uit pentru câteva secunde că el a plecat. Și nu s-a mai întors din acea zi. Louis mi-a spus că s-a dus la apartamentul lui din Brooklyn și a schimbat cursul pe care îl aveam împreună cu el. Știu că a venit în prima săptămână să își ia lucrurile pentru că hainele îi dispăruseră, iar în aer era o aromă vagă de mentă.

Am dormit în patul lui în fiecare seară. Nu l-am avut mai mult de trei zile cu mine și apoi l-am lăsat să plece. Îmi e dor de el. Îmi e dor de Harry. Nu credeam că voi spune asta, dar iată-mă aici privind picăturile de ploaie de pe geam și gândindu-mă la un băiat, exact ca o adolescentă tipică. Mereu am urât monotonia.

Josh nu e Harry. Nu am mai vorbit cu Joshua de 2 zile și nici nu vreau. Mă face uneori să uit de Becca, fata de colegiu, și să îmi amintesc de Becca cea răsfățată. Și nu e bine.

Prima săptămână a fost cea mai ușoară. Am plâns, da, chiar am plâns, dar aveam o siguranță prostească că va intra pe ușă în orice moment și își va cere iertare.

Apoi am văzut cum îi dispar lucrurile. Și apoi absența de la cursuri. A doua săptămână am fost consolată de prieteni și am ieșit cu Josh. Am continuat să mint în privință cu existența lui Harry în fața lui Joshua și a mamei, care m-a vizitat și radia de fericire când Josh mă ținea de mână. Rămăsese o singură problemă. Harry. Și sentimentele mele, desigur. Nu știu de ce îl amăgesc pe Josh, dar undeva simt că merită și mai mult. Nu am uitat niciun moment ce mi-a făcut, doar că am nevoie să uit parțial de Harry, iar Josh vorbește mult.

Mă duc în baie și mă așez pe gresia rece. Tricoul lui Harry rămas la mine este aproape ud, părul ciufulit și doar niște lenjerie mă acoperă. După calculele mele, este a 17-a oară când plâng în ultimele trei săptămâni.

Perspectiva lui Harry

- Frate, nu o să îți fie bine dacă te duci acolo. Nu ai mai văzut-o de trei săptămâni, probabil e enervată la maxim. Repetă idiotul de Zayn pentru a patra oară.

- Nu îmi pasă, înțelegi? Oricum e la cursuri la ora asta. Nu ne întâlnim nicăieri. Eu nu am de gând să îmi cer nicio scuză, dar am nevoie de țigările mele. Țip și iau cheiele de pe măsuța de cafea plină de scrum și sticle goale de whisky.

- Și vrei să își ceară ea scuze? Iartă-mă, omule, dar tu ești bărbatul aici. Zice el și se întinde pe canapea.

Murmur niște înjurături pe sub mustață și părăsesc apartamentul împuțit a lui Zayn. Nu știu de ce naiba am stat la el săptămâna asta. M-a cam consolat și m-a făcut să uit de viața mea de rahat. Au trecut 22 de zile, la dracu. Atâtea zile în care nu i-am văzut obrajii trandafirii, ochii de caramel și buzele alea delicate. Mă urăsc pentru că o fac să sufere. De fapt, nici măcar nu știu dacă suferă, doar ea m-a dat afară.

Prima săptămână a fost oribilă. Am băut tot ce am avut în apartament și am fumat o grămadă, până am terminat tot. Mi-am luat lucrurile având grijă să nu fie și ea acolo, dar mi-am uitat țigările. De aia conduc acum spre ea, aproape beat, cu cearcăne negre și adânci și niciun pic de culoare în ochi. În a doua săptămână, am hoinărit prin baruri unde m-am făcut praf. Am încercat să iau câteva fete, dar după primul sărut mergeam la baie și vomitam. Nimeni nu mai e ca ea. A trei săptămână m-a luat Zayn la el acasă și mi-a ocupat timpul cu diferite chestii. Am scris cântece și am repetat la chitară. Cursul pe care îl aveam cu ea l-am schimbat cu Louis. Am vorbit o singură dată cu Chelsea și a avut un limbaj foarte colorat la adresa mea. Cu restul nu m-am obosit să vorbesc.

Parchez în fața clădirii și cobor din mașina mea la fel de jegoasă ca mine. Urc scările și când ajung la camera 36, răsucesc temător clanța. Nu nimeni, exact cum mă așteptam, e la cursuri. Oftez ușurat și încep căutările.

Unde dracu le-am pus? În dulap nu, pe noptieră nu, sub pat nu. Mă grăbesc și nu vreau să dau ochii cu ea. Deschid dulăpiorul ei și găsesc baxul acolo. Gata, în sfârșit pot pleca. Ceva îmi distrage atenția atunci când ridic pachetele. E un fel de....caiet? Da, un caiet foarte vechi. Îl ridic curios și deschid la ultima pagină. Aproape se fărâmă în mâinile mele mari. Un scris de mână e așternut pe paginile subțiri.

Luni, 28 septembrie

De trei săptămâni nu am mai închis un ochi. Îl urăsc atât de tare. De fapt, urăsc sentimentele mele pentru el, care cresc pe zi ce trece. Ce îmi face băiatul ăsta? Mereu am urât drogurile, dar acum sunt dependentă de unul, de el. E un drog periculos, dar benefic atunci când îl ai lângă tine, când îl simți. Mă simt ca un delicvent la dezintoxicare fără el. Nici măcar Josh nu mă face să îl uit. Mă ajută, dar mă ajută la fel de mult cum ajută o rază de soare o floare. Aproape deloc. Chiar dacă ne-am împăcat, nu îmi pot impune să îl iubesc din nou.

Mă opresc terifiat și arunc caietul în perete. E rahatul ei de jurnal. S-a împăcat cu idiotul ăla de Jake sau cum dracului îl cheamă. Știam că asta avea să se întâmple. Fată prostuţă și... Un zgomot mă întrerupe din gândurile mele nenorocite, iar ușa băii se deschide. O femeie cu părul ciufulit și un tricou mult prea mare pentru ea apare în fața ușii. Asta nu e Becca mea. Se freacă la ochii ei mirați și lipsiți de culoare, crezând probabil că vede o fantomă, apoi, cu un glas răgușit și neîncrezător, ce mă face să mă înmoi de tot, șoptește:

- Harry?

Vă iubesc din tot sufletul♥ Poate vă întrebați cum de am postat așa repede. Păi:
1. Cred că mi se pare că am cam vreo 5K de vizualizări. ( Domne, genialilor)
2. Mai multe comentarii= mai repede capitol.
Mulțumesc încă o dată♡Vă pup și sper că nu vă dezamăgesc prea tare cu cartea.