Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 25

Stă acolo și nu face nimic. Absolut nimic. Poate ar trebui să spun eu ceva? Oricât de mult simt...orice aș simți eu pentru el, am făcut alegerea potrivită. Nu pot să fiu cu el dacă încă o iubește pe ea. Mai mult, se pare că nici măcar nu m-a plăcut pe mine. Adevărata eu. Doar a crezut că sunt Sarah și a luat o altă captură pentru o noapte. Nu o să fiu una dintre acele adolescente care plâng încontinuu pentru un băiat. Sunt mult mai puternică decât par și nu o să mă las doborâtă așa ușor.

- Cum spuneam, decizia mea nu se schimbă. Harry, nu știu dacă e o pauză sau o despărțire, dar știu că eu nu sunt pregătită să dezvolt niște sentimente mai mari decât am deja pentru cineva ca tine. E ca și când ai creste flori în deșert. Spun și altă lacrimă îmi brăzdează obrazul.

Nu aș plânge în fața lui dacă simpla lui prezență nu ar fi ca un buldozer pentru sufletul meu. Sau ce a mai rămas din el.

- Poftim? Cred că glumești. Adică tu îmi umbli în telefon și tot tu te desparți de mine? Nu, nu, nu. Eu mă despart de tine! Nu ești decât o altă fată prostuță pe care o pot avea oricând. Poate ar trebui să o întreb pe Lexi dacă vrea companie.

Rămân împietrită imediat ce vorbele lui se asimilează în capul meu. Ce nenorocit! Să nu mai calce pe aici. E și casa lui, Becca. Mă rog. Atunci o să mă mut. Și nu pot să cred că a băgat-o pe Lexi în discuție. Idiotul. Probabil așteaptă acolo cu zâmbetul lui arogant să îl plesnesc sau să urlu, dar în schimb...

- Bine. Ce mai aștepți? Spun și îl poftesc afară din priviri.

Mârâie și înjură pe sub mustăți, dar iese afară ca o tornadă. Las tristețea să mă cuprindă și mă gândesc la o variantă de scăpare. Nu ar trebui să doară. Eu am fost o distracție pentru el, iar el a fost...ceva pentru mine. Ca o escapadă. Probabil a fost chestia aia când ai nevoie de ceva și apoi primești și apoi te plictisești. Nu? Cu siguranță. Trebuie să trec peste asta. Trebuie să-mi continui viața. Trebuie să....Soneria telefonului mă întrerupe. Număr privat? Răspund și aștept să ascult vocea de la capătul firului.

- Alo? Cine e?

- Becca? Mulțumesc Domnului că mi-ai răspuns. Trebuie să vorbim.

Oh, nu. Ăsta nu e momentul. Te rog, nu e momentul. Cine îmi face asta?

- Noi nu mai avem nimic de discutat, Josh.

- Ba da, Becca. Caroline a fost doar o distracție. Cred că m-a îmbătat sau ceva, eu nu aș face așa ceva conștient. Și ști asta.

Da, sigur, acum o dă întoarsă. Caroline aia trebuie să fi fost mult mai bună ca mine. Oricine e mai bun ca mine. Toată lumea se desparte de mine sau mă înșeală. Universul îmi face o farsă foarte proastă. Dragă universule, ai glume foarte nesărate, băiete.

- Gata, Josh. S-a terminat. Tot ce a fost e gata.

- Te vreau înapoi, Becca. Ști că te iubesc. A fost o greșeală, te rog, iartă-mă.

- A fost o greșeală intenționată, Josh. O greșeală mare.

- Toată lumea ne vrea împreună. Suntem ca două picături de apă. Ne completăm reciproc. Mama ta...

- Mama mea nu alege cu cine vreau să îmi trăiesc restul vieții sau să iubesc.

- Știu. Dar e o femeie minunată și cu siguranță va vrea să fim împreună.

- Nu îmi pasă. E alegerea mea

- De acord, dar mai vreau o șansă. Vreau ca eu să fiu alegerea ta.

Sunt gata să spun că nu, dar ceva mă oprește. Îmi aduc aminte de acel Harry nervos care a ieșit cu puțin timp în urmă din cameră, la discuția noastră, la...Lexi. La faptul că era gata să plece fără măcar să îi pară rău vreo secundă. M-a părăsit. Și dezamăgit. Apoi mă gândesc la acea femeie cu ochii albaștrii , la Sarah. M-a trădat. Nu a simțit vreodată ceva mai mult decăt dorință pentru mine. Am fost ca un drog pentru el, ca o replică a Sarhei. Josh a greșit, dar și eu am făcut-o. Mult mai tare decât el probabil. Știind că dacă mă mai gândesc mult, o să îmi aduc aminte de momentele frumoase din greșeală mea așa că spun primul lucru la care mă gândesc.

- Ști ceva, Josh? Da. Vreau să fim împreună.

Și apoi îmi pare rău.

Infinity e mi-nu-na-tă. Doamne, mă gândesc cu groază cum o să fie restul albumului. 4K+ dragile mele ființe geniale și magice♥♥