Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 10

Niall trage pe aleea unei case uriașe. Luminile și zgomotul puternic pătrund prin pereții din cărămidă și sticlă. Wow. Ce caut eu aici? Nu sunt tipul ăla de petrecăreaţă. Ei măcar sunt prietenii mei? Abia de i-am întâlnit. Începe să îmi pară rău că nu am rămas la apartament. Și ce ai fi făcut Becca, ți-ai fi plâns de milă că nu ai prieteni? Are dreptate și conștiința mea. Într-un fel. Măcar e și Chelsea aici. Ea pare cea mai normală.

Îi urmez înăuntru, iar răsuflarea mi se taie atunci când văd marea de oameni din sufragerie. Wow. Asta da petrecere. Fără să îmi dau seama, rămân singură în mijlocul mulțimii fără nici unul dintre noii mei 'prieteni'. Minunat. Hoinăresc pe lângă trupurile agitate ale oamenilor din încăpere, cu un pahar de apă de la chiuvetă în mână. Mama se asigura întotdeauna că am mereu o sticlă de apă la mine. Toată lumea pare să se distreze, mai puțin eu. E genul de petrecere adolescentină de care am vrut să scap toată viața. Mă hotărăsc să ies afară și să caut un taxi sau ceva prin apropiere ca să mă pot întoarce la noul meu cămin. Ies afară în briza răcoritoare și merg paralel cu piscina de pe terasa plină de asemenea cu oameni. Merg pe străduță pavată spre ieșire, dar mă izbesc în drumul meu de cineva, vărsându-i apă pe tricou.

- Oh, Doamne, îmi cer scuze! Nu vrut. Spun și mă uit la băiatul din fața mea. Ochii lui albaștrii îi țintesc pe ai mei, dar nu par de loc tulburați.

- Nu-i nimic. E doar puțină apă. Cum te cheamă? Spune și își aranjează părul răvășit. Mâinile lui sunt pline de tatuaje interesante, iar eu nu mă pot abține din a mă holba la ele.

- Eu sunt Becca. Îmi pare bine. Sângele mi se urcă în obraji și îmi las ochii în jos.

- Eu sunt Louis. Mă bucur să te cunosc, Becca. Îți pot spune Becky? Zice și îmi ridică bărbia cu degetele sale.

- Ămm... Da, e în regulă. Spun nesigură, știind că doar tata îmi spune Becky, dar vocea acestui om care nu arată ca un organizator de petreceri cum a spus Chelsea, îmi face obrajii să capete culoare. Mă uit în ochii lui albaștri și mă pierd. Eu, de fapt, plecam. M-am pierdut de grupul meu.

- Cu cine ai venit? Nimeni nu pleacă de la petrecerea mea fără să se fi distrat. Spune și își așează mâna pe spatele meu în timp ce mă conduce înapoi spre terasă.

- Cu Chelsea. Roșesc din nou la atingerea sa spontană.

- Oh, știu exact unde sunt.

Mergem într-un colț al piscinei și zăresc părul albastru al lui Chelsea. Stau cu toții într-un cerc din șezlonguri. Oare Louis face parte din grupul lor? El chiar pare de treabă.

- Becca, te-am căutat peste tot. Louis se pare că are mai mult noroc decât mine. Spune și zâmbește destul de ciudat.

Eu și Louis ne așezăm pe același șezlong, apoi eu încerc să văd cum sunt ceilalți așezați. Niall stă cu iubita lui, Christina şi Zayn singur. Când întorc capul, o zăresc pe Lexi stând pe genunchiul lui Harry, iar Harry mă privește încruntat. Ce? Oare e iubita lui? Oare ea știe că noi doi ne-am sărutat? Oare le-a spus și prietenilor lui despre asta? Mă holbez la ei, iar Harry se holbează la mine. Pe cine păcălesc, sunt cuplul perfect. Tatuați, arată ca niște modele și nepoliticoși.

- Vrei? Mă scoate Louis din transă oferindu-mi un pahar cu ceva ce pare a fi bere.

Știu că nu e o idee bună, având în vedere ce s-a întâmplat data trecută. Imagini cu Harry sărutându-mi gâtul se reproduc în mintea mea. Accept paharul. Trebuie să uit cumva de asta.

- Și, ce studiezi? Întreabă Louis cu un zâmbet pe față.

- Arta. Tu? Spun și îi returnez zâmbetul șarmant.

- Oh, eu am terminat farmacia. Lucrez într-un laborator. Vorbește, respirația sa caldă atingându-mi fața.

Ochii mei se măresc, iar sprâncenele mi se ridică. E chiar mai mare decât mi-am imaginat. Câți ani are, 22?

- Nu par, știu sunt extrem de imatur, totuși. Îmi plac jocurile de orice fel. Zâmbește într-o parte și își ferește privirea.

- Păi, felicitări. Baftă în continuare.

Glumim pe tot parcursul serii, în timp ce restul vorbesc și râd la rândul lor despre discuții neinteresante. Acest Louis e mult mai captivant decât oricare dintre ei. Sau cel puțin așa pare după 3 pahare de bere. Timpul pare să se oprească în loc atunci când vorbesc cu el.

- Luați-vă o cameră, oameni buni! Urlă Harry atunci când eu și Louis începem să râdem tare la o glumă de a lui.

Harry nu mai stă sub Lexi, ci pe un șezlong, singur. Știu că ne-a urmărit fiecare mișcare, mie și lui Louis, în timp ce stătea încruntat.

- Care e problema ta? Spun și mă răstesc la el.

- Lasă-l, Becca, așa e el întotdeauna. Zice Louis și mă ia de mână.

- Da, doar cauți ceartă. Spun și mă relaxez puțin.

- Patetică ca de obicei. Spune și își rotește ochii.

- Nu întrece măsura, Harry. Intervine Louis.

- Ia-ţi iubita și plecați. E și mai bună în intimitate. Spune și rânjește strâmb întâlnindu-mi ochii.

Nu pot să cred că tocmai a spus asta. De ce ar folosi acea noapte împotriva mea?

- Despre ce vorbești? Nu e ca și când ai avut-o, dragă. Râde Lexi și își rotește ochii spre Harry.

- Păi... Se oprește și se încruntă atunci când observă lacrimile ce îmi ard fața.

Plec de lângă ei, alergând spre casă. Nu pot să plâng și să mă fac de râs în fața lor. Deși știu că Lexi aia a făcut mult mai multe chestii decât mine, nu vreau să par o ușuratică în fața lui Louis sau a lui Chelsea. Urc scările și intru într-o cameră oarecare. Închid ușa după mine și încep să mă descarc cu capul în perna moale. Plâng din ce în ce mai tare, dar atunci când o mână rece mă atinge mă opresc.