Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 14

     E atât de cald. Picături de transpirație mi se preling pe față. Îmi deschid ochii somnoroși și privesc derutată în jur. E de abia 6 dimineața. Evenimentele de aseară îmi răsună în minte și mă lovesc parcă și mai tare, dar arunci când văd brațul tatuat în jurul meu, inima mi se înmoaie ușor, ușor. Harry are tot părul său creț pe față și capul în scobitura gâtului meu. Savurez câteva minute priveliștea, iar apoi merg să fac un duș înainte de cursuri. Harry nu se clinteşte și acest lucru mă bucură. Știu că aseară a fost doar o scăpare de bunătate și afecțiune și în această dimineață mă voi întâlni din nou cu acest zid de piatră. Cuvintele sale îmi umplu mintea și sufletul și mă fac să uit de tot. Nu pot să mă gândesc la asta chiar acum. Nu știu dacă a vorbit serios, dar într-un fel știu că a făcut-o. Doar că eu încă nu știu cum sau dacă să răspund. Și e și mai ciudat faptul că el credea că dormeam.

     După ce termin tot de făcut și sunt aranjată în una din rochiile mele bune, ies din baie și îmi iau geanta cu cărțile. Harry stă pe marginea patului și privește în gol. Chiar nu am chef de remarci grosolane chiar acum.

    - Pa, Harry! Strig eu și ies din cameră.

    Îmi iau covrigi și un ceai pe drum și le mănânc cu poftă. Ieri de abia am mâncat. Mă uit pe orar și văd că prima mea oră se ține în blocul 3 și e pictură.  De obicei, pictura mă enerva în clasele mici, dar când am ajuns la liceu m-a atras arta din ce în ce mai tare. Intru în blocul potrivit și ajung în clasa indicată de câteva semne. Nu e foarte mare, dar e plină de studenți cu șevaleturi. Mă așez la unul liber și îmi pun şorţul de protecție. Deschid cărticică subțire și îmi pun atenția pe
profesoară.

    - Bună ziua, dragilor. Fiind prima oră, aveți voie să pictați orice stil. Materia o vom începe abia săptămânile următoare. Spor la treabă! Ne urează ea și se întoarce la lucrările ei.

     Aleg să pictez un peisaj de toamnă cu ocazia inițierii în acest anotimp. E un peisaj trist și melancolic din cauza stării mele. Pe de-o parte sunt atât de supărată și îndurerată cu privire la ce a făcut Joshua, iar pe de cealaltă sunt alinată de comportamentul lui Harry de aseară. În același timp știu că nu îl voi mai vedea pe acel Harry grijuliu pentru mult timp de acum în colo, iar asta mă enervează.  Poate că acele cuvinte de aseară...nu. Nu vor schimba nimic. El e o greșeală și așa trebuie să rămână.

     Cursurile celelalte trec la fel de repede, iar starea mea se îmbunătățește pe minut ce trece. Atât timp cât nu îl văd, nu se poate întâmpla nimic rău. El îmi aduce o stare ciudată și în același timp familiară. Merg spre căminul pe care va trebui să îl numesc odată și odată acasă,  alene pentru că nu mă grăbesc să dau ochii cu oricine altcineva în afară de pat. Diseară poate ies să mă plimb prin parc sau ceva. Trebuie să îmi limpezesc gândurile cât mai repede. Când ajung în recepție, văd o față cunoscută și mă bucur atunci când îi observ zâmbetul călduros și sclipirea din ochii săi albaștrii atunci când mă vede.

    - Becky! Ce faci? Spune Louis și mă ia într-o îmbrățișare la fel de călduroasă ca și zâmbetul său.

     - Binișor. Tu ce faci? Continui eu și îi returnez zâmbetul.

      - Bine, acum am ajuns de la laborator. Stai așa, de ce faci binișor? Ți-a făcut Harry ceva? Se panichează el și o cută îi apare pe frunte.

       În afară că îmi dă peste cap toate rotițele care mai funcționează acolo sus?

     - Nu, Harry nu are nimic de a face cu asta. Mint eu.

     - Atunci ce ai pățit?

     - Păi, prietenul meu...nu mai e prietenul meu. Mă plâng eu și las privirea în jos, jenată. Probabil crede că sunt nebună că îi povestesc atâtea lucruri despre mine, chiar dacă el e cel care m-a întrebat.

    - Oh, îmi pare rău. Sunt sigur că nu te merită.

    - Nu trebuie să îți pară rău. Nu e vina ta. Spun eu și mă bucur că nu mă întreabă mai multe despre seara trecută.

     - Știu de ce ai nevoie. Vrei să vii cu mine diseară la un picninc? Rulează un film în parc și oricum aveam nevoie de cineva să vină cu mine. Dacă nu e prea devreme...

     - Mi-ar face placere. 

     El zambeste si imi spune ca o sa imi bata la usa in jurul orei 6. E destul de ciudat ca o sa ies cu Louis dupa ce Josh m-a inselat si am dormit cu Harry aseara. Pana la urma nu e o intalnire, ci doar iesim ca prieteni. Louis chiar e foarte de treaba si intelegator si ma bucur de compania lui de fiecare data. Cine nu ma cunoaste ar spune ca sunt nebuna daca ies cu trei baieti diferiti in mai putin de 24 de ore. Unul e taiat de pe lista, adica Josh, iar Harry, cum a spus si Chelsea, nu e genul de iubit. Nu ca as vrea ceva mai mult cu Louis, dar merg pe principiul ca daca e sa se intample ceva, totul sa decurga de la sine. Nu il vad pe Harry suparat si bosumflat ca merg cu Louis la un picnic dupa noapte trecuta. Si totusi, acele cuvinte...Acele cuvinte trebuie sa mi le scot din cap. Probabil ca visam sau ceva.

   Când intru în cameră, visele mi se năruie și devin și mai supărată decât eram deja. Harry nu spune nimic, doar își vede de telefonul lui. Oare e vina mea că se comportă așa? Adică eu sunt cea care a plecat de dimineață fără să scoată nicio vorbă. Dar probabil dacă vorbeam, m-ar fi ignorat și m-ar fi tachinat până la lacrimi și nu voiam asta.

     Mă duc spre baie cu perechea mea de blugi și un tricou și încep să mă pregătesc. Dacă stau să mă gândesc mai bine, ar trebui să îmi reînnoiesc garderoba. Nu pot mereu să mă îmbrac la patru ace, în rochii și tocuri. Îmi prind părul într-o coadă și îmi dau cu ruj. Până la urmă e doar Louis, nu Obama.

    - Unde pleci? Întreba Harry atunci când ies din baie.

    - Păi...Încep eu, dar nu sunt sigură dacă vreau să îi răspund sau să îi spun că nu e treaba lui. Ies cu Louis.

     - Poftim? Ce faci? Mă întreabă el șocat și se ridică în picioare.
 
    Cu siguranță trebuia să aleg a doua variantă.