Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 31

Mama mă privea dezgustată pe mine și pe Harry. Am închis ochii și m-am gândit o secundă la situația în care mă aflu. Mama e în fața ușii mele, eu și Harry suntem aproape dezbrăcați. Ce faci în situația asta? Poate nu știe despre noi doi, deși, la cum arătăm în momentul de față, e de la sine înțeles ce se întâmplă. Oare știe despre Josh? Probabil. Ce se întâmplă în cel mai rău caz? Mă omoară. Adică, nu mă omoară, mă torturează. Ce se întâmplă în cel mai bun caz? Păi, moartea. Moartea în ambele cazuri ținând cont că e vorba de mama aici.

Deschid ochii și nu o mai văd pe mama în fața mea, ci așezată pe scaun. Mă uit la ochii ei care mă privesc amar și rămân blocată. Harry nu schițează vreun sentiment, așteptând probabil ca eu să reacționez.

- Rebecca Starling. M-ai făcut de râs. Din nou. Spune ea calm și își încrucișează picioarele.

Îmi plec privirea și mă simt mai stânjenită ca niciodată. Te rog, fi blândă, mamă, măcar de față cu el.

- Îmi pare rău. Șoptesc tremurând.

Nu vreau să mă pocnească de față cu el. Mi-am încasat-o deja de prea multe ori.

- Știu că îți pare rău. Așa și trebuie. Te-ai transformat într-o panaramă. Continuă ea și se ridică.

Las o lacrimă să îmi scape pe obraz. Capul îmi e plecat, ca de obicei. Te rog, nu mă lovi. Harry se încordează lângă mine.

- Vă rog să vă controlați limbajul. Îi spune el nervos mamei care fierbe de furie.

- Tu? Tu mă rogi pe mine? Mi-ai stricat copilul, băiete! Ai corupt-o. Fata mea nu era așa. Uită-te numai la hainele ei. O depravată! Ridică blonda tonul și se apropie și mai mult.

- Vă asigur că nu e nimic din ce ați spus! Cât despre hainele ei, e strict problema sa cu ce se îmbracă. Tună Harry și mă ia de mână.

Contactul cu pielea sa nu face decât să mă deruteze și mai tare.

- Credeam că ești altfel, ca părinții tăi. În schimb, tu doar vrei inocența fetei mele proaste și naive! Țipă mama din rărunchi. Iar tu, domnișoară, te muți. Am cumpărat apartamentul cel vechi. Nu mai stai nicio secundă în preajma lui. Știu că te-au atras banii lui, dar Josh? Josh Waters era un adevărat domn care te voia pentru cine ești, nu pentru formele tale.

Înghit nodul din gât și încerc să vorbesc, dar nu iese nimic din gură. Nu o pot privi în ochi. Aș ceda nervos și deja știu că se abține să nu mă pălmuiască. Probabil îi e rușine de situație.

- Țin să vă contrazic. O vreau pe Becca pentru tot ce ține de ea. Persoană, trup și suflet. Iar Josh, v-a spus cum a înșelat-o imediat ce a plecat la facultate? Și cum a plâns Becca? Dar faptul că eu am fost cel care a ajutat-o? Știați toate astea? Intervine în forță Harry.

Mama îl privește disprețuitoare și nu se lasă până nu are ultimul cuvânt.

- Da, știam, dar Becca îl putea ierta pentru o amărâtă de aventură. Ce, tu nu ai mai fost cu alte fete în timp ce erai cu ea?

Replica ei îmi înceţoşează gândirea și mă lovește ca o bilă demolatoare.
Îmi ridic până la urmă capul și îi privesc pe amândoi. Harry pare dezgustat, iar mama e roșie de nervi.

- Nu, bineînțeles că nu! I-am fost fidel în tot acest timp, față de împuțitul ăla! Urlă și mă face să tresar.

- Da, cu siguranță. Oricum, Becca se mută. Cheile vor fi în ușa apartamentului, iar adresa o voi trimite prin mesaj.

- Ba nu vine nicăieri. Locul ei e aici, cu mine. Și nici tu nici altcineva nu mi-o va lua de lângă mine.

- Mai vedem noi, tinere! O să... Se răstește, dar încetează când îmi vede corpul căzând.

Privirea mea se face neagră și ultimul lucru pe care îl văd sunt acei doi ochi minunați verzi de care știu că m-am îndrăgostit.