Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 6

-Trezește-te odată, Becca! E dimineață și tu dormi de ieri de la 4! răsună vocea mamei în urechile mele sensibile.

- Acum, acum! Spun eu și mă ridic din pat.

- Micul dejun e gata. Mai repede, tatăl tău vrea să ne spună ceva.

Țipă și trântește ușa în urma ei. Mă pregătesc cum se cuvine și merg jos ca să aflu ce e așa de important de spus.

- ...Și apoi s-a întors într-o costumație demnă de o fată de stradă și nici măcar nu mi-a cerut scuze!

O aud pe mama spunându-i tatei. Probabil îi povestește de micuța mea escapadă. Micuță? Ai noroc că nu îți aduci aminte cât de micuță a fost ieșirea ta. Continuă vocea enervantă din capul meu.

- Da, da, Becca e o maniacă nebună. Ceva nou? Spun eu sarcastic și mă așez pe unul din scaune.

O văd pe mama cum își încleștează pumnii și prinde o culoare roșie la fața. Ups. Tata mă întrerupe, făcând-o pe mama să se relaxeze puțin.

- În fine, doamnelor, calmați-vă. După cum știți, englezii au acceptat oferta de colaborare cu firma N.Y.C. Starling, și anume firma mea. Desi au spus că ei vor colabora în principal pentru calitatea serviciilor oferite, vor să vadă și ce e în spatele măștii de milionar. Așa că șeful lor vine cu familia lui, aici, la noi acasă pentru prânz. Deci? Ce ziceți?

- Hmm... E obligatoriu să mă prezint? întreb eu enervantă de această masă plictisitoare.

- Dacă nu era important, nu te-aş fi rugat, Becky. Spune tata rugător.

- Bine. Mă duc sus atunci. Spun și îmi las furculița din mână. Sărut mâna pentru masă.

Urc scările și ajung în camera mea. Nu e o cameră prea interesantă. Peretii sunt crem deschis, iar mobilierul negru. Am rugat-o pe mama in fiecare an sa ma lase sa-mi decorez camera cum vreau, insa ea sustine ca arata exact cum ar trebui. Ma asez pe patul mare si imi iau jurnalul din dulapior alaturi de cartea mea favorita, Amurg. Incep sa ii povestesc prietenului meu de nadejde in timp ce scriu detaliile zilelor trecute. Macar asa ma pot descarca.

Dupa ce termin, iau romanul in mana si incep sa citesc pentru a o suta oara paragrafele subliniate. Nu voi putea sa ma satur niciodata de aceste cuvinte. Cei doi au o iubire mult prea frumoasa, care ii consuma, prea frumoasa ca sa fie adevarata. Toata lumea are nevoie de o iubire ca a lor, dar nimeni nu o are cu adevarat. La sfarsitul romanului, viata ne trezeste la realitate si ne aduce aminte cat de singuri suntem de fapt. Poate intr-o zi voi avea si eu pe cineva care sa ma salveze asa cum Edward a salvat-o pe Bella. Poate.

Aud niste bătăi venind dinspre usa de la intrare si imi dau seama ca musafirii au venit. Timpul a trecut in zbor, iar acum e aproape ora unu. Aud rasete de jos, asa ca ma pudrez putin si imi iau pantofii in picioare alaturi de rochia mea alba cu guler si curelusa in jurul taliei. Cobor treptele, deja plictisita de atmosfera. Vocile se aud din ce in ce mai indepartate. semn ca au mers in sufragerie. Ii urmez, iar atunci cand ajung vad un barbat brunet, bine facut si o femeie frumoasa cu ochi caprui. Cand intorc capul spre cel de-al treilea membru al familiei, inima mi se opreste in loc la vederea creţului. Oh, nu, asta nu mi se poate intampla mie !