Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 8

Saptamana urmatoare trece foarte repede. Programul meu e liber si asa ramane pana sambata. Vorbesc cu Josh la telefon in fiecare zi si ne spunem cat ne iubim si cat ne e de dor unul de celalalt. Mama nu ma mai streseaza, ba chiar imi spune sa ma bucur de ultima mea saptamana de vacanta. Cand nu vorbeam cu Joshua, impachetam si dezpachetam lucrurile pe care trebuie sa le iau cu mine. Am facut liste, peste liste de cumparaturi, iar camera mea e aproape goala acum. Nu ca ar fi fost vreodata prea plina. Tata a fost ocupat toata saptamana cu domnul Styles si firma. Gandurile mele despre Harry au incetat inca din primele zile in care nu l-am vazut. Faptul ca nu l-am mai vazut mi-a diminuat frica, caci asta e ceea ce simt atunci cand facem contact vizual. Mi-e frica ca va folosi orice oportunitate sa le povesteasca tuturor despre aceea noapte. Exact cum a zis si el. Nu vom face cursuri impreuna, poate doar cateva si pot trai cu aceste cateva. Ne putem preface ca suntem doi straini. Pot face asta. El pe de alta parte si-a exprimat clar dorinta ca vrea sa nu fim doar niste straini. Presupun ca pot strecura un salut o data pe zi si pentru el.

Mai verific o data bagajele si cobor la parter ca sa putem pleca spre acel camin, care nu e camin, dar care e totusi un camin. Cam asta e logica mamei. Nu sunt eu anti-sociala sau ceva, dar toata viata am visat ca o sa locuiesc in propriul apartament. Mama se agita prin casa, pregatind fiecare detaliu pana cand se intoarce.

- Eu sunt gata. Spun si ma indrept spre usa.

- Bine, atunci hai sa mergem. Continua ea si ma urmeaza.

Will ma ajuta cu gentile si se ofera sa intre si el sa vada cum arata camera. Dupa zambetul lui, cred ca vrea sa vada colega de camera. Dupa cateva rugaminti din partea mea si a lui Will, mama accepta si il indruma spre partea de nord a orasului. Drumul pare asa de lung, caci sunt atat de entuziasmata. Astept momentul asta de cand eram la gradinita si acum a venit. Nimeni si nimic nu mi-l va strica.

Ajunem in fata unei cladiri mari, cu cel putin 3 etaje, facuta partial din sticla. Dupa cum observ, fiecare apartament are un balcon si unul chiar urias. Mama avea dreptate. Chestia asta nu arata deloc ca un camin. Will imi cara bagajele pana in receptie, care e la fel de grandioasa cum m-am asteptat, iar o doamna ne intampina cu zambetul pe buze. Mama si ea vorbesc despre cazarea mea si completeaza un formular. Femeia ii inmaneaza o cheie si ne conduce spre lift.

- Camera dumneavoastra este la etajul trei, camera 36. Pe acelasi etaj se mai afla inca 10 camere, 5 pentru fete si cinci pentru baieti. A dumneavoastra e mixta. Spune receptionista.

In momentul ala, am crezut ca o sa explodez. Mixta? Adica? Ce?

- Mama, cum adica mixta? intreb eu panicata.

- Nu stiu, Becca. Putem avea o alta camera? Intreaba mama parand la fel de ingrijorata ca mine.

- Din pacate, aceasta e ultima camera disponibila din toata cladirea. Spune femeia calcandu-ma pe nervi.

-Pot vorbi putin cu tine, Becca?

Plec cu mama ceva mai departe pe hol si incep sa ma rog insistent de ea.

- Mama, nu pot locui cu un baiat! E prea mult. Te rog, fa ceva.

- As vrea sa pot, Becca , dar cum a spus si ea e ultima camera disponibila. Iar apartamentul pe care il cumparasem pentru tine l-am vandut, dar promit ca il voi recupera cat de repedee posibil si apoi te poti muta acolo.

Are dreptate. E prima oara cand are dreptate. Si cat de rau poate fii pana la urma? Oricum nu avem pat dublu. As putea pune o perdea intre noi in cel mai rau caz. Ne intoarcem la Will si la receptionista care rad impreuna. Will, Will... Probabil s-a gandit daca nu am o colega de camera sa atace receptionista. Femeia ne conduce la o usa alba pe care este o placuta argintie cu numarul 36. Intram si ma bucur atunci cand vad ca partea colegului meu e aranjata si nu are mizerie prin camera. E o camera mare, cu doua paturi departate si spatioase si o usa pentru o baie cu cabina de dus . Si baia e curata deci nu poate fii chiar asa de rau. Will imi asaeaza bagajele pe partea dreapta, partea mea langa dulapiorul micut de langa pat. Receptionista imi inmaneaza cheia si imi ureaza sedere placuta.

- O sa imi fie dor de tine, Becca ! spune Will si ma imbratiseaza strans.

- Si mie, dar o sa vin acasa in week-end. Sunt doar 45 de minute de mers cu masina. Pa, mama! Ne vedem in curand. Spun si ma desprind din bratele lui Will.

- Da, Becca, ai grija. Sa suni daca ai o prolema cu sti tu...

- Am sa sun . Pa!

Cei doi ies pe usa, iar eu ma simt libera in sfarsit. Deschid geamul si las briza sa ma racoreasca. Libera! Libera in sfarsit. Ma duc spre geamantane si despachetz hainele. Imi pun toate machiajele si periuta de dinti in baie si apoi prosoapele curate. Rochile si camasile sensibile le pun pe umerase, iar geamantanele deasupra dulapului. Ma schimb in singurul trening pe care il am si imi pun papuceii cu catelusi in picioare. Ii vorbesc jurnalului despre ziua de azi, iar el se bucura sa ma asculte. Aud un clinchet de chei rasucindu-se in usa, semn ca colegul meu a ajuns. Pun jurnalul in sertarul noptierei si astept pe marginea patului nerabdatoare sa-mi intalnesc colegul. Usa se deschide, iar mie imi pica fata pentru a doua oara pe ziua de azi.

- Ce naiba cauti tu in camera mea? Urla cretul din rasputeri, ochii sai verzi marindu-se considerabil.