Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 9

Sunt incapabilă să vorbesc sau sa mă mișc. Nici nu știu ce să zic. Nu pot să cred.

- Ai rămas mută? Ce naiba faci în camera mea? Țipă el nervos.

- Eu... asta e și camera mea. Îmi fac curaj și spun.

- Despre ce...? Oh, nu. Se prinde el și își rotește ochii. Chiar nu mai era altă cameră?

- Chiar crezi că nu aș fi mers la altă cameră dacă știam că tu ești colegul meu? Nu mai sunt camere. Mă răstesc eu.

El se așează pe patul său și își dă părul răvășit pe spate. Nici măcar eu nu arăt așa bine când sunt nervoasă. Asta cu siguranță va reprezenta o piedică în relația mea cu Josh. Nu faptul că el stă cu mine, ci faptul că Josh va începe să fie gelos. Până acum nu a avut pe ce. Nici acum nu o sa aibă. Cred.

Se îndreaptă spre dulapul său și îl deschide. Își scoate un tricou alb și îl dă peste cap pe cel gri.

- Ce...ce faci? Întreb holbandu-mă la fluturașul și la vrăbiuţele de pe abdomenul său.

- Ce ți se pare că fac? Întreabă el nepoliticos.

Îmi dau ochii peste cap și încerc să-mi feresc privirea de la el. Și Josh arată foarte bine. Dar nu prea l-am văzut fără cămășile lui comune. O sonerie necunoscută sună, iar Harry își scoate telefonul din buzunarul blugilor.

- Alo? Da, ce e? De ce? Ști că nu îmi place să aștept. Bine, dar să nu se mai repete. Spune acesta serios și încheie apelul.

Se așează din nou pe pat și își pune capul pe pernă. Îi copiez gestul și atunci îmi vine o idee. Dacă vrea să fie nepoliticos, pot fii și eu. Pun mâna pe telefon și formez numărul meu preferat. Mi se răspunde după două tonuri.

- Alo? Josh? Întreb eu și trag cu ochiul la reacția lui Harry. El doar stă și se uită pe pereți.

- Bună, Becca! Ce faci? Mi-e dor de tine.

- Și mie îmi e dor de tine. Mă sigur că pronunț cuvintele. Sunt la cămin, în cameră. Nu e atât de frumos, e o atmosferă cam ...enervantă.

Îl văd pe Harry cum își dă ochii peste cap și se întoarce cu fața la mine.

- O să te obișnuiești tu, sunt sigur. Auzi, am puțină treabă. Mai vorbim. Te iubesc. Spune el și închide.

- Și eu te iubesc. Mă prefac eu că transmit pentru deliciul lui Harry.

- Patetic. Spune el și își întoarce capul.

- Poftim? Zic eu stupefiată.

Sunt întreruptă de o bătaie în ușă. Cine mai e și acum? Harry are un geamăn sau ce? Înainte să pot face un pas, Harry deschide ușa. Trei fete și doi băieți intră în cameră.

- Styles! Ești gata? spune blondul care o ține de gât pe bruneta îmbrăcată în stilul meu. E o primă impresie bună, nu par prietenii lui Harry.

- Stai să îmi iau niște bani. Spune el fără să mă bage în seamă.

- Ea cine e? Întreabă brunetul tatuat cu ochi de miere. Ar putea fii un prieten de al lui Harry, dar pare chiar drăguț.

Harry nu spune nimic, așa că o fac eu.

- Bună, eu sunt Becca.

- Bună, eu sunt Zayn, iar dobitocul ăsta blond e Niall. Spune brunetul și Niall își dă ochii peste cap.

- Și noi? Eu sunt Chelsea. Spune fata cu părul albastru și ochii gri și își întinde mâna.

I-o prind și o strâng ferm. Ăsta da păr. Ce i-a făcut de l-a colorat în halul ăsta?

- Eu sunt Christina, îmi poți spune Chris. Vorbește bruneta de lângă Niall. Sunt absorbită cu totul de ochii ei măslinii. Vreau și eu așa iriși.

Observ că fata blondă nu se prezintă, așa că mă uit la ea așteptând. Ea doar mestecă și face baloane cu guma ei și se uită pe pereți. Auci. Ce politicos!

- Ea e Lexi. Nu e chiar prietenoasă. Râde Chelsea deși pare serioasă. Hei, vii și tu la petrecere? Petrecerile lui Louis sunt cele mai tari.

Petrecere? În penultima zi? Nu ar trebui să învățăm? Cu siguranță nu sunt genul de petrecere. Și nu am să mă duc cu acest grup. Nu sunt genul meu. Aş putea învață sau citi sau vorbi cu Josh. Cine știe ce petreceri au acești studenți. Probabil sunt genul de liceeni pe care i-am evitat toți cei patru ani. Nu învață, doar petrec și se distrează. Și apoi se miră de ce nu au note de trecere la examene.

- Ea? Ea cu siguranță nu vine cu...Începe Harry.

Ce? De când îmi spune el mie ce să fac? Ce îl face să creadă că nu vreau să merg? Ei bine, dacă așa jucăm...

- Mi-ar face plăcere. Spun nu prea hotărâtă.

- Yey, acum schimbă-te. Hai, băieți, afară. Spune Chelsea și îi conduce pe restul afară din încăpere. Acum, arată-mi ce haine ai.

Mă duc spre dulap, iar ea mă urmează. Îl deschid și ea începe să râdă.

- Oh, bun, acum arată-mi hainele celelalte. Nu le-am cerut pe cele de biserică. Spune încă râzând.

- Astea sunt toate. Continui nonșalantă.

- Glumești? Ești fiică de preot sau ceva? Ai noroc că am o rochie mereu cu mine.

Mă uit la ea cum scoate un material negru din poșetă și apoi la hainele de pe ea. E îmbrăcată cu ciorapi plasă și o salopetă scurtă, mult prea scurtă roșie. Oh, nu. Despăturește materialul negru într-o rochie fără mâneci simplă.

- Te uiți ca pisica în calendar. Doar probează. Spune și îmi înmânează materialul.

Dezaprob din cap, dar ea mă împinge spre baie. Știu că nu am nicio șansă, așa că mă conformez și o îmbrac. Îmi vine puțin strâmtă căci Chelsea arată ca un băţ uman cu câteva forme ieșite în relief. În schimb eu am totul la locul lui. Ies și mă privesc în oglinda de pe dulap. Cine e ea? Nu seamănă deloc cu mine.

- Wow! Arăți...wow! Cine știa ce forme se ascund sub treningul ăla. Spune și îmi dă cu un ruj roșu pe buze. Acum ești perfectă.

Îmi iau tocurile medii și ieșim din cameră împreună. Nu pot să cred că împrumut haine de la această străină, merg la o petrecere și toate astea doar ca să îl contrazic pe Harry.

- Ce schimbare, bruneto! Spune Zayn surprins.

Harry mă studiază fără nicio jenă, dar apoi își întoarce capul. Mergem la mașina lui Niall , iar eu mă așez pe locul din spate, lângă Chelsea. Știu că tocmai mi-am semnat condica la moarte încă din momentul în care l-am întâlnit pe Harry. Dar acum pare și mai real.