Clandestin

Capitolul 5 - Din nou a mea

Ma trezesc cu o durere infernala de cap. Trag de draperiile mov si fac loc lumii, sa intre in camera. Ma uit la mana mea si bratara imi lipseste. Logic, e la Gabriel. Merg rapid spre dus si dupa 10 minute ma intorc imbracata in blugi si un tricou larg, negru.

Merg cu grabita spre facultate

Ies din clasa si-l caut de zor pe Gabriel. Super, nu e in nicio clasa!

Ies in curtea facultatii si-l vad alaturi de niste tipi , stand rezemati de masinile lor. Merg hotarata spre ei.

- Gabi Kent, stai pe loc!, strig catre el.

Imi fac loc printre ei.

- Serios!? Sunteti cumva pietre de munti? Stati ca idiotii in mijloc si nu are omul loc sa treaca!, spun si ma uit spre Gabriel. Tu!, si il mustr cu privirea. Da-mi imediat bratara!, ii spun.

In dimineata asta sunt foarte recalcitranta.

- Ai ceva la mine?, ma intreaba evident.

- Te plesnesc de fata cu toti! Da-mi odata bratara!

- Nu vreau!, imi spune si face contact vizual cu mine. Ma infior si ma uit la el. Nu vreau, ok?, adauga el. Nu am uitat ce mi-ai facut aseara si ca pedeapsa nu-ti dau bratara.

- Cine esti tu sa ma pedepsesti?, urlu la el.

- Nu mai urla la mine!

- Ca ce?, il infrunt.

- Ca nu-ti mai primesti deloc bratara, imi spune zambind ironic.

- Da-mi-o, acum!, strig catre el.

- Nu-mi place sa primesc ordine!, imi raspunde mutandu-si privirea pe o tipa.

- A da? Doar nu crezi ca m-ai facut,nu?

- Camelia, ce vrei de la mine?, ma intreaba el oftand.

Il privesc zambindu-i si dispar.

Daca vrei sa te joci cu mine, ai sa vezi ca nu poti. Nu si cand e singura amintire de la mama, in joc.

Intru la cursul de sociologie, iar el se pune langa mine. Il privesc cu coada ochiului si el la fel.

Profesorul incepe sa-si predea ca de obicei ora, iar eu imi simt sangele cum fierbe de nervi. Gabriel scoate bratara mea si se joaca cu ea, sub privirile mele de foc.

- Gabriel, te rog, da-mi bratara!, il rog cu glas stins.

- Nu-mi mai spune Gabriel!, se ratoie el la mine.

- Da-mi dracu odata bratara, ca nu ma rog de tine!, ii spun si trag de mana cu care tine bratara.

- Eu nu-i dau drumul, si sper ca esti constienta ca sunt mult mai puternic decat esti tu, astfel rupem bratara, nu cred ca-ti doresti asta!

- Si ma rog, ce vrei ca sa-mi-o dai inapoi?, il intreb lasandu-mi mainile pe langa corp.

- Iesim diseara!

- Da-mi adresa.

- Ti-o trimit, pe la 3, imi spune el.

- Bine.

Ma ridic din banca si ignorand profesorul ies pe usa.

**

Stau ca pe ghimbi pana ajung acolo. Imi las masina in parcarea subterana si apoi merg spre restaurant.

- Esti frumoasa!, imi spune el.

- Multumesc, spun mai mult enervata si stau pe scaun.

- Dupa asta, iti dau bratara.