Clandestin

Capitolul 28 - Lovitura sub centura

Am urcat scarile spre camera lui cu inima batandu-mi nebuneste. Era o idee total gresita, nebuneasca si daca cumva nu reuseam aveam sa decad atat de mult. Dar voiam sa risc. Era un risc mare, dar si eu eram destul de mare, eram adulta si inca o adulta capabila sa-si asume tot ceea ce a facut si ce va face. 

Cu respiratia accelerata, m-am oprit langa usa camerei lui indecisa. Si daca nu dormea? Si daca se trezea? Am prea multe intrebari in cap. Inspirand si expirand, am scapat de aceasta anxietate. Totul o sa fie bine! Totul o sa fie bine, imi ziceam. 

Riscul imi reveni iar in minte, chiar inainte sa intru in camera. Era o corvoada atat de mare in inima mea. Era pur si simplu peste puteri de intelegere. Unde se ducea toata stabilitatea mea cand venea vorba de riscuri? Nu e un risc normal, dar nici unul atat de mare. Si daca nu riscam sa fac asta, era o posibilitate sa il pierd pe Gabriel. Iulia putea sa se prefaca si sa il atrada de partea ei. Asta n-ar fi fost favorabil pentru inima mea.

Am simtit cum o stare de ura si furie ma cuprinde si am smucit clanta, intrand increzatoare pe usa. Gabriel dormea in patul lui, bagat bine sub asternuturi. Oh, asa era bine, era foarte bine. Vezi?, imi ziceam. Si tu care-ti faceai griji. Idioata de mine. 

Nestapanindu-ma, m-am dus la el si l-am mangaiat. Ne certaseram si mie nu-mi placea. Paream rece cu el. Aveam o stare ciudata; un calda, una rece. De asta, trebuie sa ne remediem problemele. Si trebuie sa scapam de orice impediment. Pentru noi o fac.

Am tresarit cand sora lui m-a batut pe umar. Vorbea cu mine de parca eram prietene de ani buni, dar in realieate ne stiam doar de o zi.

Am mers la biroul lui, tragand scaunul cat mai silentios posibil. I-am deschis laptop-ul si am intrat pe Skype. La naiba! Tastele faceau zgomot. Nu mi-a luat mult s-o caut pe fosta lui iubita si sa-i scriu.

─ Gabi n-ar fi salutat-o, mi-a zis Sorina.

─ Se presupune ca isi cere scuze, deci trebuie sa fie politicos, am soptit.

M-am uitat in directia patului. Nici urma de vreo schimbare in atitudinea lui.

Ea a tastat inapoi, intrebandu-ma ce vreau. Era si normal sa fie nervoasa. Doar Gabriel o facuse in toate felurile. Iar eu acum ii ceream scuze de pe Skype-ul lui.

─ Stii, eu vreau sa-mi cer scuze pentru aseara. A fost urat din partea mea, am zis cu voce tare, in timp ce scriam. Am continuat sa-i zic ca eram putin baut.

Sorina ma mai invata ce sa scriu. Verificam din cinci minute in cinci minute ca nu cumva Gabriel sa se trezeasca.

─ Stii, eu chiar te-am iubit, am citit chestiile scrise de ea. L-ai iubit pe dracu'!, am soptit enervata.

I-am zis si eu ca a iubit-o odata. Cu greu ma abtineam sa nu-i zic ca e o idioata si ca a meritat tot ce i-a zis Gabriel. Nu ma putea controla, eram atat de geloasa cand vedeam cum vorbeste. De parca in ajun ii zisese ca e frumoasa, nu ca e o tarfa.

Proasta de mine! Si eu care credeam ca ea sufera si ca are sentimente. Chiar credeam ca ea il lasa in pace, dar el o cauta. Insa se pre ca ma inselasem. Gabriel nu mintea deloc, ba chiar spunea adevarul. Femeia asta era o parasuta in toata regula, avea o parere foarte buna despre ea.

A inceput sa scrie de inceputurile lor. Folosea chestii siripoase si dulcegarii, pe care eu nu le-as folosi in veci. Se cunoscusera intr-un club. Mi-a povestit in douazeci  de perioade*cum s-au privit in acel club, iar eu eram rosie de nervi, spumegand de gelozie.

*perioade = mai multe fraze alcatuiesc o perioada.

Dar picatura care a umplut paharul, n-a fost nici pe departe asta. Ci momentul cand mi-a spus ca facuse sex cu Gabriel inca din acea noapte. Iulia isi aducea aminte fiecare expresie faciala, fiecare cuvant si mi-a povestit chiar si ce culoare aveau boxerii lui. Mi-a povestit fiecare amanunt al partidei lor de sex, absolut tot, chiar si modul in care o penetrase ─ brutal, iar ei ii placuse asa de mult! ( dupa cum zicea chiar ea) . Apoi mi-a zis sa astept putin.