Clandestin

Capitolul 33 - Intalnire in Herastrau

Cand m-am trezit dimineata, aveam ochii rosii si umflati. Cred ca de asta m-am trezit. Ma dor cand ma frec cu podul palmelor. O durere surda pusese stapanire pe tot corpul meu.

Acum stau in bucatarie, beau cafeaua. Laptopul licare de zor, dar nu prea am energie pentru el. Am dormit si asa putin, nu vreau sa-mi obosesc mai mult ochii. Dar curiozitatea ma impinge sa glisez cu degetul pana ajung la e-mail.

Retin gura de cafea, fiindca daca as inghiti-o, m-as ineca, si verific daca cumva n-am vazut prost. Nu, e chiar numele lui. Pufnesc nervoasa.

Nu am stabilit ca nu se va mai intampla asta?! Nu am stabilit ca nu o sa mai vorbim? Cum o sa il pot ignora cand el imi trimite mesaje si e-mail-uri? E un idiot.

Inima imi bate mai puternic cand deschid si citesc ce-a scris. O intalnire? O prima intalnire. Nu stiu cat de bine poate fi. Imi iau telefonul si ii scriu un sms.

Ar trebui sa o incheiem. Tu ce tot faci?

Linisteste-te. Nu e vorba de terminat. Ai spus ca nu vorbim suficient. Hai s-o facem.

Nu. Gabriel, termin-o!

Nu. Nu vreau. Imi pasa de tine, de relatia noastra si de inima mea. Iar inima mea o sa planga altfel.

A mea plange deja.

Atunci, s-o facem fericita. Nu fi rea cu inima ta! Ai incredere in noi.

Nu stiu ce sa-i mai spun. Pare mai increzator decat a fost vreodata. Iar el niciodata nu a fost atat de increzator in noi, atat de insistent. Poate ar trebui sa mai acord o sansa.

Of! Ieri seara credeam ca vreau sa se termine totul, acum vreau s-o reincepem. Nu pot fi mai confuza de atat. Dar nici nu pot lasa o sansa sa-mi scape. Exista sansa sa pierd totul, dar si sa castig totul. De ce sa nu profit?

E prostesc din partea mea. Si ma entuziasmeaza o intalnire in Herastrau, cu Gabriel. O sa fie amuzant sa-l vad imbracat in piele in parc. Chicotesc la gandul asta.

La patru sa vii sa ma iei.

Desigur, majestate.

Rad cand citesc. Eric imi spune asa. Oare unde e? Nu l-am mai vazut de atat de mult timp. Poate ar trebui sa-l sun.

Nu-mi raspunde pe telefon, o sa-l sun pe fix.

― Post telefonic deranjat. Post telefonic deranjat. Post telefonic deranjat.

Vocea robotului repeta aceleasi cuvinte pana inchid. Ce naiba? Doar nu si-a debransat fixul? Am s-o sun mai tarziu pe Ilinca s-o intreb.

Imi spal vasele si sterg praful. De cand am venit aici n-am facut mare chestie. Pianului nici nu i-am luat folia. Va trebui s-o fac mai tarziu, in caz ca vine Gabriel. Sau ar fi exagerat? E totusi prima noastra intalnire in parametri normali. Da, cred ca o sa-l chem data viitoare.

Camera pianului e alba. Poate i-ar trebui niste culoare. Sufrageria mea nu e vopsita. Se vad caramizile din care e construit zidul. Sunt finisate foarte frumos si, se vad si foarte frumos. O sa rotesc cateva obiecte din camera asta.

Canapeaua o pun langa peretele din stanga, fotoliul pe peretele din dreapta. Peretii sunt despartiti de usa care inchide holul ce face legatura intre vestibul si sufragerie. Peretele din stanga peretelui cu canapeaua e gol, dar am sa-i pun un ceas enorm, iar din el porneste un nou hol pentru bucatarie si baie. Peretele din fata celui cu canapeaua are o ditamai mobila, de culoare neagra care e goala. O sa-i pun niste poze si o sa scrijelesc in ea niste citate cu cutitul. Sau poate o sa-l pun pe Gabriel. Masuta de cafea, pe care sta o vaza goala, e maro si imi vine putin mai sus de genunchi. Un nou hol se face intre cei doi pereti care conduce la dormitorul meu, la o alta baie, la camera pianului si la un dormitor ceva mai mare ca al meu. Nu il folosesc pentru ca e prea mare. Dormitorul meu e alb. Doar draperiile sunt galben-deschis. Poate chiar asa am sa fac si peretii.