Clandestin

Capitolul 12 - ''Aoleu''

Ne sarutam deja de 1 minut. Gabriel isi plimba limba nestingherita prin toata gura mea. M-a prins cu mana de ceafa, tragandu-ma mai aproape de el. Simteam ca fac ceva repezit si gresit, si totusi nu puteam sa rup acel sarut.

Buzele lui erau moi, dulci, gustoase, iar limba lui era atat de priceputa incat ma simteam ca o incepatoare. Imi gusta interiorul, la fel cum faceam si eu cu al lui. Fumase de curand, dar gustul mentolat nu lipsea din gura lui. La fel ca prima data cand ne-am sarutat si acum simteam o suta de fluturi in stomac.

- Ne vedem dimineata!, spune dupa ce termina sarutul si isi sprijina fruntea de a mea.

- Ne vedem..., am mormait si l-am putut observa cum zambeste satisfacut de reactia mea.

M-am dat jos din masina lui si am intrat in curte, apoi in casa. Cred ca tata nu era acasa si speram sa nici nu fie. Probabil eram rosie in obraji si nu-mi doream sa fiu mai mult de atat.

Eram intr-o stare ciudata, intr-o mare dilema. Nu stiam ce aveam eu cu Gabriel, dar evident, imi placuse sarutul. Fusesem pasional, carnal, patrunzator.... Aproape ca gemeam cand imi aduceam aminte modul cum limba lui se misca in gura mea. Atat de surprinzator era baiatul asta.

Am urcat scarile usor spiralate catre camera mea, dar m-am oprit la jumatate si am mers pe scarile ce duc spre camera tatei. Trebuia sa-i spun de ''profesorasul'' de pian.

Am batut la usa biroului, stiind ca el mai degraba era aici decat in dormitor. Tata a mormait ceva, iar eu am intrat.

- Hei. M-am intors.

- Buna,iubito! Ti-e foame? Suzi a pregatit spaghete.

- Tati, trebuie sa-ti spun ceva.

- Asta e fata de milogeala. Da draga mea, spune-mi!, a chicotit el.

- Am fost azi la vechea mea profesoara de pian. E plecata in Maramures, la mama ei bolnava. Dar am dat de un baiat priceput, ce ii tine locul si m-am inscris la cursul lui.

Tata lasa calculatorul si lucrarile lui, iar apoi s-a uitat la mine.

- Credeam ca stii sa canti la pian.

- Stiu, dar vreau mai mult. Stiu numai dupa ureche, vreau sa stiu si putina teorie.

- Si, cine e baiatul asta?

- E un tanar neamt, Alfredo. E tare simpatic si are simtul pedagogic, vorbeste pe intelesul meu, ii aduc tatei argumente despre profesorul meu.

- Cand ai urmatoarea ora cu el?

- Miercuri.

- Miercuri seara adu-l la noi. Vreau sa-l cunosc.

- Tata, de parca ai face cunostinta cu iubitul meu!, m-am plans jenata.

- Daca-mi place de el, iar apoi tie de el, nu ma voi opune, a zis razand.

- Iuh! Nu!

M-am ridicat de pe canapea, mergand langa usa.

- Vrei sa mananci cu mine?, am intrebat din pragul usii.

- Am mancat. Ti-am zis, Suzana ti-a lasat acolo.

- Bine.

Am iesit afara, inchizand usa dupa mine. Trebuia sa-i spun printr-un sms lui Alfredo ca tata vrea sa-l vada, altfel, m-as fi inrosit si ar fi avut impresii proaste. Dar pe o parte ma gandeam la Gabriel. Aveam indoieli. Daca lui nu i-ar conveni sa vina acasa la mine Alfredo? Daca m-ar certa? Erau ganduri ce ma zgandareau din 'temelii'. Erau fara noima, caci eu si Gabriel nu aveam nimic de impartit, dar totusi, era prezent in gandurile mele si nu stiam cum sa-l scot. Chiar aveam nevoie sa vorbesc cu cineva.