Este povestea unor tineri total diferiţi. Este o revoltă împotriva celuilalt. Dorinţa nemărginită a băiatului ca fata să fie ca el. Dar când doi iubiți sunt la fel nu se mai atrag. Este lupta orgoliilor puternice. În timp ce, Camelia încearcă să-l a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Taraitul infundat care m-a trezit venea de la telefonul meu. L-am apucat, raspunzand ambiguu cu un „da" mai mult mormait decat spus. La auzul vocii reci si intimidante de la capatul firului, am sarit din pat, tragandu-mi camasa pe mine, blugii si adunandu-mi hainele de prin camera.
— Desigur, dna Thalia, o sa viu acolo cel tarziu poimaine dimineata.
— Ce se intampla, Camelia?
Dandu-mi parul de pe fata, imi strang totul in graba, aruncandu-le in bagaj fara sa-mi pese macar ca le sifonez sau nu. Sunet de cearsafuri aruncate vine dinspre pate si in cateva secunde, Gabriel ma prinde de ambele brate, intorcandu-ma la el. La intalnirea cu ochii lui acvamarini reci, inghit in sec si-mi feresc privirea, incercand sa localizez unde ar mai putea fi haine de-ale mele.
— Camelia, am pus o intrebare. Si nu e deloc greu sa-mi raspunzi.
— Ia ceva pe tine, te rog, ii intind o pereche de pantaloni.
Gabriel se uita putin la mine, apoi ia pantalonii din mana mea oftand. Cand si-i trage in sfarsit pe el, ma priveste cu un aer de parca ar vrea neaparat sa stiu unde merg.
— Timpul s-a scurs, Gabriel. Sunt nevoita sa plec, murmur, intrand in baie.
— Ce inseamna asta, ma rog? Vine dupa mine el.
— Inseamna, explic uitandu-ma fix la el, ca trebuie sa ma intorc la viata mea.
Ceva se citeste pe fata lui, dar trece mult prea repede ca sa-mi dau seama daca e furie sau durere. In mod clar, nu este deloc fericit de ceea ce i-am spus anterior. Tranteste usa de la baie si imi impacheteaza el insusi bagajul.
— Nu fug, asa cum crezi tu.
— Atunci, ce faci? Injura printer dinti, privirea lui fiind acum una de furie excesiva.
— M-a sunat Thalia, profesoara mea. Trebuie sa fiu acolo cel tarziu poimaine dimineata.
— Mai ai timp.
— Nu mult. Si, tu nu o cunosti. O sa excluda din program daca nu sunt in stare sa-mi mentin pozitia acolo.
— O, haide, Camelia, stim amandoi ca esti buna.
— Nu sunt singura buna din facultatea aia, Gabriel! Ma rastesc eu la el. Nu m-ai auzit niciodata cantand si habar nu ai cum canta altii. Sunt incompetenta de cateva saptamani incoace si am numai reclamatii. Pianul ma respinge! Ma revolt eu la el, ca si cum ar fi doar vina lui ca s-a intamplat asta.
— Usurel, iubito, imi mangaie fata cu dosul palmei, o sa fie bine. Iti promit ca vei ajunge la timp, dar deocamdata mai am si eu putina nevoie de tine.
— Am un iubit. Nici macar eu nu ma cred cand spun asta, dar asta e adevarul. I-am incurcat viata altui om deja, nu o pot incurca si pe a lui.
— Termina cu asta, face el din mana, nici macar tu nu crezi prostiile astea.
