Clandestin

Capitolul 26 - Curaj

Am trantit usa de la casa si mi-am lasat botinele langa usa. Am urcat scarile in cea mai mare viteza si cand am ajuns in camera mea, m-am trantit in pat. Un oftat greoi statea sa-mi iasa din piept. Telefonul vibra langa coapsa mea.

Fantastic! E ora unu noaptea si eu sunt acasa. Am avut cea mai urata noapte dintre ani, vorbind serios. Pe drum am tot incercat sa ma gandesc daca in perioada cand eram cu Cosmin am avut Revelioane atat de oribile, dar nu gasisem nicio astfel de amintire. Fusese unul mai dezaxat, dar niciodata ca asta.

Nu m-am umilit in viata mea mai rau decat astazi! Indiferent cu cate femei am fost inselata, nu m-am umilit niciodata in asemenea hal. Gabriel e ranit profund de Iulia. Iar daca eu credeam ca trebuie sa lupt ca sa-l castig, m-am inselat. Trebuie sa lupt impotriva lui Gabriel.

Doamne! Ochii lui frumosi erau injectati. Radea laconic, era nebarbietit, cu hainele prafuite si cu respiratia plina de alcool. In acel moment nu m-a mai atras nimic la el. Eram rece, fiindca asa simteam. Chiar credeam ca nu este el, ca nu suntem compatibili si ca nimic nu e bine. Nimic nu mai ramasese din iubitul meu. Era obraznic, da, si nesimtit la greu, dar cuvintele aruncate fetei erau mult prea grele. Aveau o incarcatura mult prea mare.

Frate, imi iesisem din minti, am urlat la el! Am oftat puternic si mi-am scos hainele de pe mine, nepasandu-mi dca sunt pe dos sau fata, ori sa le mai chitesc. Mi-am luat haine pentru dormit si m-am bagat in pat cu laptop-ul in brate.

Plansul ma incerca, simteam nevoia s-o fac. Si am facut-o. Am inceput sa plang incet, uitandu-ma prin laptop la pozele pe care i le facusem lui Gabriel cand nu era atent. Radeam si plangeam. Si din cand in cand ma gandeam la Iulia. Oare ea cum se simte? Probabil ca are sufletul sfarmat.

Pe la ora patru, cand mi-au secat lacrimile, m-am hotarat sa raspund la.mesajele de 'la multi ani'. Printre ele era si Alec, prietenul meu care nu vorbea decat prin sms. I-am trimis un text prin care il intrebam daca putea vorbi la telefon.

― Hei! Probabil ca te deranjez..., am mormait, tragandu-mi nasul.

El a batut de doua ori in receptor, insemnand negativ.

― Am avut cel mai naspa Revelion, am pufnit. Fosta iubita a iubitului meu era acolo si iubitul meu nu. L-am sunat pana la ora unsprezece aproape, iar apoi el a venit beat frant. Participase la o cursa si era foarte baut, abia daca mai se tinea pe picioare. A intrat cu masina in sufragerie, m-am smiorcait, facand o pauza, cat sa eliberez un hohot de plans. Si apoi..., mi-am tras nasul, apoi a inceput sa strige la ea si s-o faca in toate felurile. A fost groaznic, am soptit printre hohotele ce nu se opreau. Toate acele cuvinte murdare, jignirile si acuzatiile... le-am simtit de parca mi le-ar fi spus mie. Am datfdin cap, chiar daca el nu ma vedea, incercand sa-mi scot din minte momentele precedente. Chiar a fost groaznic, extrem de nebunesc. Nu am fost mai rusinata si mai umilita niciodata. Toti se uitau la noi si susoteau, iar fosta lui iubita plangea neputincioasa si el o impingea, si urla ea, si eu..., am rasuflat, eu nu stiam cum sa se termine mai repede, soptit pe o voce mica. De frica sa nu-i faca ceva l-am bruscat si eu... Am urlat si l-am ponegrit.

Am hohotit in continuare, tragandu-mi nasul si verificand daca ma mai asculta. A batut o data in receptor, semn sa continui.

― Probabil ca nici eu nu sunt mai demna decat el, fiindca i-am zis tot ce mi-a venit la gura, dar nu m-am putut abtine. Vorbele lui erau asa taioase, le spunea cu o patima... Eu n-am vrut sa fac ceva rau, voiam doar sa se termine..., am murmurat plangand.

― Imi pare rau, sopti o voce, ragusita, oarecum cunoscuta.

Mi-am tras nasul, tresarind. Alec tocmai vorbise?!

L-am intrebat, crezand ca mi se pare, dar nu s-a mai auzit nimic. Nu-mi dadeam seama care e treaba. Dar apoi s-au auzit trei ticaituri, semn ca apelul se intrerupsese. Am lasat telefonul pe pat, punandu-mi mainile pe fata si incepand sa plang mai rau.