Clandestin

Capitolul 13 - "60 de secunde"

- Eh, n-a fost asa rau pe cat ma asteptam, spune Alfredo.
Eram in fata casei, dupa ce avusese faimoasa discutie cu tata. Nu fusese asa rau deloc. Tata ranjise cu Alfredo intruna, pe cand eu fusesem putin jenata de povestile pe care le spunea tata.
- Ti-am spus c-o sa-ti placa, ii spun eu.
- Acum, daca ma gandesc mai bine, poate o sa vin mai des pe aici.
- Ar fi bine.
Alfredo isi scoate telefonul si priveste ceasul. Il baga inapoi in buzunar si se uita in zare.
- Pai, ar cam fi timpul sa plec. E cam tarziu. Ne intalnim joi.
- Bine, ne vedem.
Alfredo se intoarce pe calcaie, iar eu ies dupa el in strada. Ma uit in josul strazii doar ca sa vad cateva masini trecand una in spatele celeilalte.
- Noapte buna!, spune el.
- Noapte buna, spun si eu, dar turatia unui motor de masina ma acopera. Ma uit incruntata la soferul masinii si nu era nimeni altcineva decat Gabriel, care ma privea ucigator.
M-am uitat putin confuza la Alfredo, apoi i-am facut cu mana si el a plecat. Am ignorat faptul ca Gabriel isi oprise masina si am plecat mai repede in casa pana nu-i venea fantastica idee sa imi vorbeasca.
Am intrat in casa si am plecat imediat in camera mea. Nu intelegeam ce este cu privirea lui Gabriel si nu stiam nici de ce a oprit masina. Nu auzisem cand o pornise. Poate cat timp eram eu in casa. Oare o fi plecat?
Am dat usor cu mana de perdea ca sa vad daca mai e afara. Speram sa nu mai fie acolo,fiindca tata m-ar intreba ce cauta acolo. Dar si speram sa fie, sa arate ca ii pasa.
Telefonul a inceput sa sune brusc, iar eu am tresarit. Pana sa ajung la telefon, a incetat. Era numar privat.
Am oftat zgomotos si m-am intors la birou. Ma bataiam intruna si ma gandeam la Gabriel. Ne sarutasem de cateva ori, iar daca stau sa ma gandesc eu l-as mai saruta de cateva ori. Oare e gelos pe Alfredo? Dar nu e nevoie sa fie imbufnat si nici gelos. In mine ce s-a incalzit la gandul ca i-ar putea provoca gelozie. Dar asta era de rau. Daca ii zicea ceva lui Alfredo? Oh, o sa ma fac de rusine.
Iau telefonul si hotarasc sa-l sun pe Alec.
Dupa cateva tonuri de apel, imi raspunde.
- Hei, poti vorbi? , intreb eu.
Alec bate de doua ori in receptor.
- Ce faci? Eu sunt intr-o dilema.
Alec a batut o singura data in receptor, ca sa continui.
In jurul lui se auzea galagie. Oare unde era?
- Poti vorbi? Sau iti dau un mesaj mai bine?, intreb din nou.
Alec bate o data, iar eu inchid.
''Iarta-ma. Sunt la cineva acasa. Dar putem vorbi.'', imi scrie el indata ce inchid telefonul.
''Nu este nicio problema. Ce mai faci?''
''Bine. Tu ce ai mai facut in ultima vreme?'' - Alec
''Nimic important.''
''Banuiesc ca ai probleme.''
''Nu chiar. Adica, am avut o intalnire.''
''Cu cine?''
''Am avut o simpla intalnire. De fapt, una mai ciudata.''
''Explica-mi. :))''
''Am adus acasa profesorul de pian.''
''Cum arata profesorul de pian?''
''E inalt, atletic, brunet si cu ochi caprui.''
''Cum il cheama?''
''Alfredo.''
''E german?''
''Da.''
''Si, cum l-ai cunoscut?''
''Am fost sa ma reinscriu la un curs de pian. Si profesoara mea avea probleme, asa ca l-a lasat pe el inlocuitor.''
''Iti place sa canti la pian?''
''Da. Parca ti-am mai spus.''
''Nu-mi aduc aminte. O sa recitesc mesajele.''
Aud vocea tatei care ma striga.
- Vin imediat!, tip inapoi.
''Alec, trebuie sa plec. O sa mai vorbim.''
''Tine-ma la curent despre pianist. ''
''Asa voi face. ''
Las telefonul pe pat si ies din camera. Cobor scarile si intru in bucatarie. Tata ranjeste pe sub mustati, iar eu il privesc confuza.
- Frumos tipul asta, raspunde tata intrebarilor mele nerostite.
- Cum adica?
- Imi place de el. Si mai ales ca indruma copii la o varsta atat de frageda.
- Tata, doar da lectii la pian.
- Pianul formeaza caractere, Camelia.
- Despre ce vorbesti?
- Cantand la pian te linistesti, Camelia. Esti temperat, calm si profund. E o calitate. De fapt, mai multe intr-una singura.
- Tu ai facut pian?
- Nu. Asa zicea mama ta ca inseamna sa canti la pian.
- Mama canta de mult la pian?, intreb curioasa dintr-o data.
- De cand era mica.
- De asta ii placea asa mult, nu?
- Si bunicii tale ii placea.
- Tata, bunica mai traiesti?
Tata incuviinteaza scurt.
- Si pot sa o vad si eu? Nici nu-mi prea amintesc de ea.
- Sigur, ai putea-o vedea. Trebuie doar s-o sun inainte.
- Tata... , spun nesigura.
- Da, raspunde incruntat.
- Bunica te invinovateste de moartea mamei? Sau pe mine?
- Nu. Tata izbucneste in ras. Bunica ta nu e o femeie dusmanoasa, in plus ma cunoaste de mic, nu m-ar putea uri, stie ca nu e vina ta. Desi e suparata pe mine ca nu te-am prea lasat sa o vizitezi.
- N-as fi putut-o vizita avand in vedere ca am stat in Olanda.
- O sa vorbesc cu ea. O s-o vizitezi.
- Tata, poate vine de Craciun la noi. Nu mai e asa mult pana atunci.
- Desigur, ma aproba el.
- Poate vine si bunica cealalta, adica mama ta.
- Nu mai sunt asa sigur, da el din cap amuzat.
- Oh, haide!, rad si eu.
- Bine, le voi convinge pe amandoua sa vina sa te cunoasca. Desi, nu mi-as dori ca, casa noastra de Craciun sa fie in flacari.
- Nu exagera! Pentru cineva care nu le-a cunoscut niciodata, parca mi-e dor de ele.
- O sa le revezi.
Dupa discutia cu tata imi iau un mar din fructiera si urc in camera mea. O sa am niste examene zilele viitoare, si desi am cam invatat, vreau sa fiu sigura.
Urc in camera mea si imi deschid caietele. Dupa ce invat cateva ore bun, simt ca-mi pica capul. Trebuie sa fac un dus si sa mai invat putin.
Intru in cabina de dus, dupa ce-mi dau hainele jos si las apa calduta sa-mi mangaie pielea. Sunt asa obosita ca nici nu-mi mai vine sa ies de aici. Iau gelul de dus si il imprastii pe tot corpul, clatindu-ma apoi. Imi prind parul sus, dupa ce l-am spalat si mai stau doar putinel in dus. Nu vreau sa adorm, dar mi-e asa somn.
Ies de sub jetul de apa, inchid apa si-mi iau un prosop cu care sa ma sterg. Dupa ce-mi sterg corpul si parul, ies din baie in halat. Imi iau lenjeria intima pe mine,niste pantaloni negri de trening, un maiou gri.
Imi ciufulesc parul ca sa-l usuc mai repede, dar lungimea pe care o are, ma indoiesc ca s-ar usca asa repede.
Telefonul meu bazaie in pat,dar il ignor. Aud de cateva ori cum vibreaza, dar din nou ignor. Tonul meu de apel se aude si deja ma intreb cine ma poate suna. Stiu ca e cam tarziu, deci cine m-ar putea suna?
Ma reped in telefon si primesc un mesaj.
''Ai 60 de secunde sa iesi in fata casei. Daca nu, claxonez de trezesc tot cartierul. ''

Cam scurt dar urmatorul va fi mai lung :* :*