Clandestin

Capitolul 44 - Infidelitate

Opresc masina langa localul unde m-a chemat Badasac. Imi dau seama ca e vorba de o discutie la gratar, imediat ce intru. El e imbracat cat se poate de normal si sta mai retras, verificandu-si telefonul, ca majoritatea oamenilor de aici. Localul e unul mic si creeaza o atmosfera intima, iar lumea nu se prea inghesuie sa vina aici. Ma asez la masa, atragandu-i atentia cu raschetarea scaunul pe podeaua de ciment.

— Salut! Imi spune, cand ma asez si dam mana barbateste.

— Voiai sa-mi spui ceva important?

— Nu neaparat. Dar, sper ca te-ai gandit la un nou joc cat vom fi la Iasi.

Serios? Un nou joc? Omul asta e nebun? Doar ce-am omorat doi alti oameni. Dar probabil, sau bineinteles, nici macar nu-i pasa si nici nu isi va manifesta parerea de rau.

— Stiu ca-ti pare rau, spune, citindu-mi gandurile, dar efectiv trebuie sa treci peste. Iasiul va fi o noua provocare pentru tine si pentru prietenii tai. In plus, vor fi mai multi motociclisti acolo. Doar nu vreti sa castige ei, in defavoarea voastra?

Sa castigam? Ce sa castigam? Vor fi niste curse idioate. Nu e ca si cum luam vreun premiu valoros in cariera. Asta oricum nu e o cariera adevarata. Doar daca a fi criminal cu buna stiinta inseamna sa ai o cariera.

— Nu-mi pare asa rau, mint, aparent indiferent. Sunt doar niste idioti. Au murit din proprie vointa. Jocul a fost creat bine, ei l-au stricat, vorbesc cu convingere, iar lui Badasac ii sclipesc ochii. Pot simti cum prinde din nou incredere in mine.

— Am comandat niste mancare, imi spune, atunci cand vad un chelner apropiindu-se.

In timpul mesei, schimb cateva mesaje cu tata si cu Tavi, explicandu-le pe scurt cum sta situatia pana in prezent.

— Politia banuieste ceva? S-a pornit vreo ancheta? Il intreb.

Acesta inghite, si pe un ton prohibitiv, ca si cum nici n-aveam voie sa intreb, imi raspunde:

— Nu, la ambele intrebari.

Dupa ce tot incerc sa rad si sa fac glume cat mai obscene, ca el sa se destinda, comandam tot mai multa bautura. Aparent, tipului, oricat de rafinat ar parea, ii place la nebunie rachiul si palinca, si le bea in cantitati mari. Eu ma limitez sa mai scurg putin cate putin din paharul meu de apa, motivand ca m-am tot imbatat saptamana asta si acum iau o pauza.

— Stii, cand eram eu in facultate, incepe, ma distram mai bine. Acum, voi tinerii, doar v-o trageti, chiuliti si va imbatati. Si evident, nu va respectati deloc parintii.

— Si, tu i-ai respectat?

— Da, altfel n-as fi devenit omul de succes Matei Damian.

Matei Damian... Hm... Badasac, Matei. Parca l-am vazut odata pe tata citind un ziar cu titlul asta.

— Ei, si atunci de ce iti spui Badasac, daca esti de fapt Matei Damian?

— Am decazut in afaceri.

De ce? Ti-ai omorat partenerii, la fel cum mi-ai omorat prietenii? Nu pot sa nu ma enervez de fiecare data cand ma gandesc la asta. Maxilarul si intreg corpul mi se incordeaza , iar eu golesc instant paharul cu apa, incercand sa nu-i arat de fapt cat de tare ma deranjeaza prezenta lui, la mai mult de cativa metri de mine.

— Am fost credul. Eram un bun investitor si o sursa banoasa de venit. O afacere care mi s-a parut foarte interesanta si de viitor, m-a costat de fapt intreaga mea munca. Si eu am muncit pe branci ca sa ajung acolo unde voi doar depuneti un dosar si gata.

Tipul asta chiar e ranchiunos cu noile generatii. Imi pare rau pentru el, dar pur si simplu nu s-a nascut in perioada in care trebuia s-o faca.

Cand el nu e atent, ii trimit tatei mesaj cu numele de Matei Damian. Din pacate, n-am noroc in neobservare si din senin, ma pomenesc ca ma intreaba: