Clandestin

Capitolul 14 - "Conrat!"

Mi-am luat un hanorac pe mine, m-am incaltat cu o pereche de cizmulite imblanite si am iesit din camera. Am coborat scarile tinandu-ma de balustrada. Incercam sa nu fac galagie. Un claxon s-a auzit si inca cateva, si inca cateva. Am deschis usa si am iesit, iar el a oprit farurile si a iesit din masina.
Gabriel..
- Camelia!, rosteste usor. Stiam ca e nervos, simteam asta si prin felul in care-mi scrisese. Si desi n-aveam numarul lui salvat, puteam jura ca el este.
- De ce ai claxonat?
- Am spus 60 de secunde.
- Am iesit. Spune-mi!
- Urca in masina, imi face semn spre portiera.
- Nu. Vino sa stam pe banca aceea, ii fac semn spre o banca la o casa distanta de a mea. Nu stiu cand s-a format banca aia.
Gabriel ma urmeaza si ne asezam pe banca. Privesc fix in fata, dar ii simt privirea atintita spre mine.
- De ce mi-ai dat mesaj?, rup tacerea.
- Voiam sa vorbesc cu tine, imi spune cu un ton detasat.
- A sunat putin dur, raspuns stanjenita.
Vantul sufla usor, iar mie imi da parul spre Gabriel. Cred ca-l deranjeaza, dar nu imi spune. Incerc sa-mi prind parul naravas, dar prin parul meu gaseste si alte degete ce nu-mi apartin. La acea atingere pielea mea se face de gaina si un curent electric imi trece prin stomac.
- Ai parul ud, Camelia!, afirma el pe un ton mustrator.
- Este doar putin. Am fost la dus. Tonul meu suna de parca as fi un copil mic ce a facut o prostie.
- Bine, raspunde infrant.
- Si, despre ce voiai sa vorbim? Tonul meu era nerabdator. Eram oarecum curioasa despre subiectul pe care voia sa-l vorbim.
- Ce cauta profesorul la tine acasa? Iti da lectii speciale?, intreaba rautacios.
- Nu. Tata doar voia sa-si faca o parere despre el. Era un sentiment ciudat. Voiam sa ma explic in fata lui Gabriel, ca nu cumva sa creada ceva gresit. Intr-un fel, ma simteam prost sa stiu ca oamenii cred altceva, ca Gabriel poate crede altceva sau ca Alfredo poate fi bagat intr-o chestie urata.
- Ca si cum ar cunoaste un iubit, pufneste iritat.
Imi ridic capul spre el si-l vad extrem de incruntat. Faptul ca-l privesc il face si pe el sa-si intoarca privirea spre mine. Privirile noastre se prind una pe alta si ramanem blocati. Buzele lui carnoase si roze imi dau seama ca ii este un pic frig. Inca imi aduc aminte cat de moi erau si ce gust dulce avea gura lui, in ciuda faptului ca fumeaza. Marul lui Adam se misca semn ca inghite in sec. Isi intoarce privirea catre strada si da drumul respiratiei violent. Aburi ii ies din gura si parca nici n-am simtit cat de frig poate fi afara.
- Ti-e frig?, intreaba grijuliu.
- A cam venit vremea sa cersesc putina apropiere,nu?, ranjesc si ma bag in bratele lui. Simt zambetul cald ce-i incolteste pe buze, si fara sa ma uit la el. Indata simt o mana ce ma cuprinde de la spate, iar alta ce-mi trage gluga hanoracului peste par. O stare de liniste si niste furnicaturi imi strapung prin piele imediat ce simt o pereche de buze calde ce-mi saruta delicat fruntea.
- Ti-ai facut griji ca l-am prezentat pe Alfredo ca iubit?, intreb iscoditor?
- Ar fi trebuit sa-mi fac?, sopteste aer cald in urechea mea.
- Nu, raspund detasat.
Perechea de brate se strange in jurul meu si imi ridic capul, acum buzele mele ajungand in dreptul ale lui. Ne suflam unul altuia aer pe buze. Odata ce-mi intredeschid buzele aburi ies si din gura mea, iar el se uita fix in ochii mei.
Inainte sa ne unim din nou buzele, imi dreg glasul si dupa ce-mi aranjez putin gluga, imi pun capul pe umarul lui.
- Si, mai ai ceva sa ma intrebi?, intreb incercand sa schimb subiectul.
- Nu prea.
Gabriel isi drege si el glasul, parca stanjenit. Si sincer, chiar mi-as dori sa-l vad pe fiul lui Poseidon putin incurcat. Se ridica de pe banca, inca tinandu-ma in brate si mergand luati in brate pana in fata casei mele. Gabriel a umblat prin buzunarul blugilor sai si si-a deblocat masina.
Si-a luat bratul de pe mine si m-a intors cu fata spre el. Ma holbam la fata lui si nu-i puteam gasi niciun defect. Ochii lui albastri straluceau sub lumina nocturnelor de pe strada noastra. Probabil ai mei nici nu se cunosteau.
- Stiu ca te discriminezi din cauza ochilor. Dar, sa stii ca ai niste ochi frumosi si expresivi, a spus el.
- Eu nu pot sa citesc asa ca tine, raspund ofticata.
Incepe sa rada in hohote iar eu doar ma stramb la el. Urasc cand oamenii rad de afirmatiile mele. Il pisc de piept, iar (la vederea expresiei mele proabil) rade si mai tare.
Isi pune mainile pe gluga mea si mi-o potriveste pe cap. Ma saruta prelung pe frunte si nu se lasa pana nu-mi fura si-un sarut scurt.
- Haide, mergi in casa inainte sa racesti!
- Tu, mergi acasa?, intreb nesigura.
Isi verifica ceasul de la mana si incuviinteaza.
Ii fac cu mana si intru in casa. Dupa ce inchid usa, ma sprijin cu spatele de ea. Respir usurata si urc cu viteza scarile spiralate ce duc spre camera mea. Inchid usa in urma mea si ma reped la fereastra. Imi calmez respiratia care era precipitanta, apoi inima ce-mi batea in gat parca. Trag usor de perdea si ma uit. E inca acolo. Inima mea rateaza cateva batai dupa care parca nu mai poate fi controlata. E acolo jos si imi zambeste.
Zambesc si eu stangaci si il vad cum se urca in masina si pleaca in josul strazii, spre casa lui.
Ma pun in pat inca zambind ca o idioata si nu-mi pot explica ce s-a intamplat. Era gelos? Da, sigur ca era gelos. Dar parca ma simt mai bine.
Oare de ce a facut toate acele gesturi? De ce m-a luat in brate? De ce m-a pupat? Si era ingrijorat daca racesc. A fost ceva special parca...
23:42 : Gabriel a parcat in fata casei si zambeste ca un idiot. Oare cu cine are legatura? Ilinca
23:42: Nu stiu.
23:44: Oare sa merg sa-l intreb? Cred ca la cat de fericit este va uita de aroganta lui proprie si-mi va spune ca te-a sarutat.
23:45: Nu ne-am sarutat, Ili.
23:47: Incalci codul prieteniei. Nu mai minti.
23:47: A fost unul scurt.
23:50: O sa te interoghez maine. Si daca indraznesti sa omiti ceva ii spun Taniei. Si fac pariu ca ea mai mult ca sigur, il va intreba pe Kent personal ce are de impartit cu tine. Noapte buna, draga mea.
23:52: Asteapta doar sa-ti placa si tie de cineva... Noapte rea!