Clandestin

Capitolul 22 - " ― Te iubesc!"

Zorii zilei m-au apucat treaza. Dupa ce am venit de la petrecere, pe la ora cinci aproape, am adormit. Acum era ora opt dimineata.

In timp ce ma foiam prin pat, incercand sa ma cuibaresc in caldura pilotei si sa adorm, telefonul mi-a sunat. L-am luat de pe noptiera, raspunzand bajbaind:

― Alo?

― Buna dimineata!, aud vocea ragusita a iubitului meu.

― Buna dimineata!

Mi-am frecat ochii, atintindu-mi privirea catre perdelele trase.

― Ce s-a intamplat? M-ai visat de m-ai sunat atat de dimineata?, am vorbit razand.

― Poate, a raspuns inapoi. Imbracata-te, vin sa te iau!

― Unde mergem?

― Sa luam micul dejun.

Am inchis si cu un oftat greoi, m-am ridicat din pat. Am facut un dus rapid si m-am imbracat.

― Buna dimineata!, l-am salutat pe tata, cand am coborat in bucatarie.

― Buna dimineata! Ce e cu tine de te ridici din pat la ora asta?

― Merg sa iau micul dejun.

― Cu prietenii tai?

― Nu, doar cu Gabriel.

Tata m-a aprobat tacut, fara sa mai zica nimic interesant de retinut.

Am iesit din casa, pe strada, uitandu-ma dupa masina lui Gabriel. In schimb, el a aparut pe o bicicleta, pedaland vesel si razand. Avea un fes pe cap, care-i tinea parul jos si-i mangaia fruntea, si era imbracat gros.

― Buna, frumoaso!, spuse, oprindu-se si aplecandu-se sa ma sarute.

― Buna, chipesule! De ce esti cu bicicleta?

― Pentru ca o sa luam micul dejun. Haide, urca!

S-a dat la o parte, facandu-mi loc sa ma urc pe cadrul bicicletei.

― Esti gata? Pornim, a zis vesel.

― Esti foarte binedispus in dimineata asta, i-am spus.

― Adevarul este ca mai sunt si un pic mahmur.

― Vrei sa te ajut sa faci curatenie azi?

― Probabil ca dna Gina a facut deja curat.

Am luat micul dejun pe terasa unui micut local. Eu mancam o omleta cu ciuperci, in timp ce iubitul meu manca clatite cu sirop de capsuni.

M-am intins peste masa, sarutandu-l in coltul gurii si in acelasi timp stergandu-i si siropul ce ramasese acolo.

― Iti ramasese sirop, ii zic.

― Mai am?

Sprancenele lui s-au inaltat, buzele curbandu-i-se intr-un ranjet larg.

Am strambat din nas, mancandu-mi portia ramasa. El zambea, pe ascuns, de mine.

Dupa ce am terminat, am mai ramas putin, band ceai.

― Ai stabilit ce faci de Craciun?, a intrebat.

― Da, am rostit, sorbind din ceai, voi merge la rudele tatei, in Craiova.

― Foarte bine!

― Tu ce vei face?

― O sa mergem langa Bucuresti, la casa de la tara.

― Ce o sa facem de Revelion?

― O sa il petrecem la mine. O sa fie mai multi.