Vânătorul

Capitolul 21

La media este Jason.

Maşina lui Hunter tocmai opri într-un loc de parcare găsit cu greu.

Coborî uşor sceptic. Se duse să îi deschidă portiera lui Elizabeth şi o ajută să coboare.

La fel ca şi bărbatul, blonda se uită ciudat la locaţie.

- Eşti sigur că asta e adresa? Nu e posibil să fi greşit?

- Habar n-am... Spuse uitându-se din nou pe invitaţie. Așa scrie aici...

- Nu mai înţeleg nimic... Aici îşi fac nunta?

- Nu știu. Hai să întrebăm. Poate o ști cineva...

Adresa, însă nu era greșită, doar că... Asemeni mirilor și nunta era unică.

Stadionul Texas avusese de-a lungul timpului o mare contribuție în relația celor doi, astfel încât, la alegerea locației, ambii parteneri se gândiră că nu există un loc mai potrivit. Da, poate era puțin ciudat, dar ce conta?! Era ziua lor, iar totul trebuia să-i bucure pe ei!

O platformă de culoare închisă se întindea pe o mare parte a suprafaţei stadionului. Pe ea, erau aşezate mese acoperite cu materiale satinate de un gri-frumuriu intens. Pe acestea erau aranjate tacâmurile şi numele invitaţilor, exact ca la restaurant. În mijloc, printre florile colorate așezate în vase înalte se găseau mingii micuțe și pampoane roșii, ce probabil țineau loc de mărturii.

O porţiune mai înaltă era pregătită pentru orchesta ce le va încânta auzul din secunda în care mireasa avea să-și facă apariția. La cât de nebunesc arăta totul, Elizabeth se aștepta în acel moment ca slujba să fie oficiată de mascota echipei, însă spre mulțumirea tuturor, în fața altarului improvizat se afla un rabin în carne și oase, care mormăia din când în când că nimeni nu mai ține cont de tradiții.

Grupul cavalerilor de onoare era alcătuit din echipa de fotbal a Texasului. Erau înghesuiți cu toții, pe partea mirelui și se îmbrânceau care mai de care să ocupe un loc în față la poze. Îmbrăcați în pantaloni negrii și într-o cămașă albă, tinerii păreau să fi atins maximum de eleganță care se găsise vreodată pe un teren de fotbal american.

Domnișoarele de onoare, erau și ele în număr mare. Și poate că blonda nu și-ar fi dat seama că sunt majorete, dacă rochiile lor nu erau de un roșu superb ce se asorta cu albul cămășilor lor.

Culorile echipei! Gândi ea.

Deasupra tuturor, pe un ecran gigant era transmisă toată ceremonia, astfel încât toți invitații păreau să aibă cele mai bune locuri. DJ-ul luase locul comentatorului în ziua aceea, propulsând muzică bună prin boxele uriașe.

Un bufet suedez era bine amplasat într-o parte a platformei. Se pare că bugetul lor nu se concentrase, totuși, pe mâncare.

Mirele se plimba agitat de la o persoană la alta, dând ultimele indicaţii, deși toată lumea trăgea de el să rămână în fața altarului. Acesta era îmbrăcat într-un costum albastru închis, ce se mula perfect pe corpu-i atletic. Pe dedesupt purta o cămaşă albă, asemeni cavalerilor şi o cravată gri, fumurie. Pe cap avea kipa (sau kippah), căciulița aceea specifică evreilor.

***

Şi cu o lovitură puternică, Jason sparse sticla cu piciorul. Dădu voalul de pe faţa miresei sale şi o sărută fericit. Acum erau soț și soție.

Tot stadionul porni într-o ropotă de aplauze. Toată lumea părea să se bucure din suflet pentru cei doi. Iar fericirea lor era mai mult ca evidentă.