Vânătorul

Capitolul 5

La media este Darren Hayes-Insatiable. 

- Hunter... Geme ea, abia desprinzându-se de sărutul lui. Nu...

Bărbatul ridică capul și o privește, zâmbind. Chiar dacă nu îi convenea situația, nu avea de gând să o mai sperie cu insistențele sale.

Elizabeth însă, își bagă mâinile în părul lui parcă supărată pe el că a întrerupt sărutul.

- Nu... aici. Răspunde rușinată, iar fața bărbatului se lumină. Se apleacă peste gura ei, mușcându-i buzele, iar ea simți că rămâne fără aer. Închide ochii și îl sărută cu o pasiune de care nu se credea capabilă.

Brunetul își petrece o mână pe după talia ei, iar cealaltă pe după umeri, lipind-o strâns de trupul lui. Pune un genunchi în podea și împingând în călcâi. Se ridică așa cu ea și pornește spre living. Evită strategic ușa care mai stătea agățată doar în clanță. Ajunge în fața șemineului, unde împinge cu piciorul un fotoliu pentru a face mai mult loc. În tot timpul acesta, gurile lor fuseseră nedespărțite. O saltă de două ori în sus, prinzând-o cu o mână de șezut, iar cu cealaltă aranja stângaci o pătură pe covorul pufos.

O întinde cu grijă de parcă n-ar fi vrut să o strivească. Gura lui începu apoi să urmărească o traiectorie înnebunitoare, de la buze până pe decolteu. Desface cu grijă fiecare nasture al cămășii, sărutând fiecare centimetru de piele. Își strecoară mâinile-i uriașe pe sub material, îndepărtându-l ușor. Îi privește apoi sânii aceia superbi pe care îi admirase cu o seară în urmă. Elizabeth jură că simți furnicături ce îi întăriră sfârcurile, chiar înainte ca Hunter să-i atingă. Privirea lui pârjolitoare era ca o mângâiere. Sa ba nu, era ca un sărut pasional!

Brunetul își lasă capul în jos, luând pe rând pietricelele acelea întărite în gură, sugând și mușcând ușor. Se lasă apoi în jos până la betelia boxerilor, făcând-o să geamă la fiecare gest. Râde ușor. Ea intrase în chiloții lui cu mult înainte ca el să intre într-ai ei. Gândi el, trăgându-i lenjeria în jos.

Blonda crezu că își pierde mințile. Nu era capabilă să gândească, iar lucrul acesta nu o deranja absolut deloc. Și-a revenit doar atunci când Hunter a luat cămașa de pe podea, a răsucit-o de câteva ori, apoi s-a întins să i-o lege la ochi.

Femeia se ridică în șezut și dădu puțin în spate, confuză.

- Ce naiba faci?

- Ai încredere în mine. Nu am nici o intenție să îți fac rău.

- Și de ce e nevoie de aia? Vreau să văd totul... Spune, zâmbind timid.

- Eu nu vreau să vezi totul... Răspunde cu seriozitate, apoi îndulcește puțin glasul. Nu e atât de rău să nu vezi, crede-mă.

- E ceva ce nu trebuie să văd sau e doar o plăcere de a ta? Întreabă deși se temea de răspuns. Auzise de astfel de oameni, dar nu se gândise că o să întâlnească ea vreunul.

- Nu, nu-s niciun ciudat, doar că vreau să nu te sperii.

- Ce m-ar speria acolo...? Uitându-se cu ochii mari spre umflătura din boxeri. Bărbatul începe să râdă.

- Nu, nu aia... Cicatricea... E acolo... Lângă... Nu aș vrea să îți văd teama sau dezgustul în momentele astea.

Elizabeth simți un gol în stomac. Voia să îl îmbrățișeze și să îi spună că ea n-ar gândi niciodată asta. Dar nu o făcu. Îi întinse cămașa și îl lăsă să o lege la ochi.

Surprins de gestul ei, îi acaparează gura cu un sărut senzual din care se putea citi și pasiunea și recunoștința lui deopotrivă. Îi desface ușor coapsele, întinzând-o pe pătură. Îi sărută de două ori, scurt, partea intimă înainte să ridice în picioare pentru a se dezbrăca complet.