Vânătorul

Capitolul 32

Tensiunea din cameră era insuportabilă. Instinctiv Graham strânse pumnul, pregătindu-se de atac. Omul din fața lui era impunător, dar nici el nu se lăsa mai prejos.

Privirea aceea de demon... Părea că taie în carne vie. Cuvintele lui David îi alterau lui Hunter propria-i gândire. „Fie o găsești moartă, fie o găsești crăcănată sub vreunul."

Ha! Cine ar fi crezut că idiotul acela avea dreptate?

- Știi? Rosti brunetul, apropiindu-se ca o felină de cei doi. Nu trebuie să-ți faci griji că-ți voi poci fața pentru că încercai să-mi regulezi nevasta. O târfă ca ea nu merită efortul! Rânji acesta, oprindu-se în fața blondului.

Elizabeth rămase fără suflu. Nu credea că o să audă vreodată cuvintele acelea din gura lui. Doamne cât îi amintea de David în momentul acela!

- Ți-o voi poci pentru că ai încercat să faci asta la mine în casă! Mai apucă să spună înainte să se năpustească asupra lui cu o furie inimaginabilă.

În ciuda loviturilor care veneau din toate părțile, Graham nu întârzie să-i răspundă adversarului său cu aceeași monedă. În scurt timp întreaga podea fu măturată de trupurile lor solide.

Era o luptă de stradă. Fără reguli și fără onoare. Și mai presus de toate, fără milă.

Deși era încă slăbită, Elizabeth se ridică şi-și trăse cu dificultate paltonul pe ea, fără să îmbrace mai întâi rochia. Reuși să o facă deși încă avea corpul stăbătut de bufeuri și frisoane. Trebuia să oprească asta până nu aveau să se omoare între ei!

- Încetați! Ţipă ea, slab.

Cum nimeni nu o băgă în seamă, blonda hotărî să îi despartă cu propriile-i mâini. Mai înaintă un pas, dar se împiedică, însă, de covorul ce acum era puţin ridicat din cauza altercaţiei. Căzu pe podea, lovindu-se cu capul de colțul fotoliului.

- Elizabeth! Țipă Graham, ridicându-se de pe brunet şi îndreptându-se glonț spre blondă.

Hunter încremeni când observă câtă grijă avea tânărul de soția sa. Acela era locul lui! Cum îndrăznea?!

Nu putea să rămână indiferent în fața comportamentul desfrânat al lui Elizabeth, oricât ar fi încercat! Gelozia i se revărsa în sânge. Fiecare celulă din el îl îndemna să le frângă gâtul amândurora.

Se ridică în picioare şi îl apucă pe Graham de gât, ridicându-l de pe podea. Îi cercetă bine chipul, înainte să-l arunce pe masă, făcându-l să cadă într-o poziție demnă de un contorsionist.

- La dracu! Iubeam masa aia! Rosti cu patos, făcând-o pe Elizabeth să se înfioare. Blondul arăta de parcă și-ar fi rupt fiecare oscior din corp, dar lui îi păsa de o nenorocită de masă!

Tânăra se ridică singură. Se poziționă în fața lui Hunter pentru a-l împiedica să sară din nou pe Graham. Era prima dată când îl privea în ochi de când intrase în casă, iar acum regreta că avusese curajul să o facă. Ochii lui erau însetați de răzbunare. Negrul irisurilor sale îi reflectau imaginea, speriind-o. Părea să nu vadă nimic în jur...

- Te ascunzi după o fustă? Rosti blondul de jos, ștergându-se la nas de sânge.

Se ridică în picioare și se apropie, fără teamă, de cel care dăduse cu el de podea, știind că atitudinea lui sfidătoare îl va scoate din minți.

- Încetaţi! Vă rog, încetați! Plânse ea, văzându-se prinsă la mijloc.

- Tacă-ți gura! Țipă brunetul, făcând-o să înghită în sec.