Vânătorul

Capitolul 14

- Abigail e pe drum! Îi repetă blonda pentru a mia oară, deși știa că probabil bărbatul nu o mai înțelegea.

Se săturase să stea să aștepte. Ceva în subconștientul ei îi spunea că bruneta nu se va mai întoarce.

- La dracu! N-o să te privesc cum mori! Zise îndreptându-se hotărâtă spre garaj.

- Trebuie să găsesc! Toată lumea are! Țipă, cățărându-se pe mormanul de unelte și ustensile.

Era uimitor! Acum câteva zile venise aici pentru a sparge lemne și nu se putea ține în ambele picioare, iar acum era suspendată pe o suprafață mai mult decât alunecoasă, dar părea mai în echilibru ca o balerină.

- Aici e! Spune, trăgând cu putere de o sanie, pe care o scapă din mână, aproape rupând-o în bucăți. Atât îi mai trebuia! Aceea era singura ei scăpare.

Se întoarce în cameră unde începe să îl înfofolească cum se pricepea ea mai bine. Îl încalță, gândindu-se că ea găsește cu ce să se îmbrace, pentru că avea blugii lui Abby și toată garderoba lui la îndemână, însă nu avea cu ce să se încalțe, iar ghetele lui erau uriașe. Însă nu avea de ales. Ia cele mai comode încălțări și bagă în vârf vreo două perechi de șosete, apoi le leagă strâns. Nu era cea mai bună soluție dar era tot ce avea. Însă știa că acest lucru o va încetini groaznic.

Pune mâna pe cearceaful de satin de sub fundul lui și trage cu forță, târându-l până la ușa de la întrare. Îi mulțumea Domnului pentru că materialul era lucios și o ajuta să-l tragă mai ușor.

Leagă două cearceafuri de vârful saniei, pentru a improviza un spătar din ele. Îl apucă pe Hunter de subraț, încercând să-l așeze pe sanie. Cu ajutorul adrenalinei din sânge și a câtorva minute bune de răbdare, reuși să-l ridice pe suprafața din lemn. Luă un loc în spatele lui, pentru a-l ține în șezut în timp ce îi legă cele două cearceafuri pe după umăr, pe diagonală, formând pe spatele lui un X.

Spătarul acesta nu era deloc ceea ce sperase, pentru că trupul brunetului punea la îndoială rezistența celor două legături. Era ușor aplecat pe spate într-o poziție smucită, iar picioarele-i lungi, deși acum erau așezate pe cadru, era clar că nu vor rămâne acolo.

Cu ajutorul unui al treilea cearceaf își leagă un ham, pe care îl trece pe după proprii-i umeri.

Era epuizată! Și nici măcar nu plecase la drum!

Înăinte să încerce să urnească sania din loc, blonda așează cu grijă două sticle cu apă fierbinte în geaca bărbatului, pentru a-i ține de cald.

Se chinui să pornească, însă forța părea să o fi părăsit de mult. Se mai uită o

dată pe chipul acela care îi devenise atât de drag. Nu putea să îl lase așa. Pielea lui devenise ușor vineție, iar acest lucru o speria groaznic. Cu un ultim efort, trage de legăturile saniei, punând-o în mișcare. Apoi totul devenise mult mai ușor.

Spera doar că balansul bărbatului nu o va obliga să oprească. Știa că dacă o va face, cu greu ar mai fi pornit din loc.

După vreo douăzeci de minute de mers, cei doi abia trecuseră de un morman de zăpadă sub care blonda bănuia că se afla mașina ei. Ce soartă avea! Acum fix o săptămână trebuise să treacă prin chinuri asemănătoare! Doar că de data aceasta nu de viața ei îi păsa...

Din fericire, nu mai ningea. Iar gerul, despre care știa sigur că e afară, nu îl mai simțea. Din cauza adrenalinei și efortului, transpirase abundent, iar puloverul i se lipi de trupu-i firav. Spera că îl hidratase suficient pe Hunter înainte să plece de acasă, pentru că acum nu mai era cale de întors.