Vânătorul

Capitolul 9

La media este Abigail.

Elizabeth se ridică din pat și pornește în urma lui. Tânăra ar fi vrut să-i citească atunci gândurile. Comportamentul lui îi spunea că n-o mai vrea lângă el, însă toate gesturile sale de până atunci dovedeau contrariul. La naiba! Fața lui era implacabilă.

Ușa se deschide. În prag nu era nicio echipă de salvare și niciun David. În fața bărbatului stătea o brunetă superbă de vreun metru șaptezeci. Ochii-i albaștri erau acoperiți de o pereche de ochelari de soare. Pe cap purta o pereche de căști roz, ce păreau a fi singura pată de culoare din vestimentația ei. Pe sub paltonul scurt și negru, se vedea materialul fin al unei rochițe gri. În picioare purta o pereche de cizme albe și crețe, cu talpă joasă, ce-i dădeau un aer festiv și în același timp sexi.

- Abigail... Zice Hunter, uimit de prezența ei.

Tânăra își dă ochelarii și urechiușele jos și înaintează, zâmbind. Intră în casă fără nicio invitație.

Elizabeth deveni deodată conștientă de părul ei ciufulit și de picioarele-i vinete. Nu știa cine e femeia cu chip de porțelan, însă simțea că o urăște deja. Nu înțelegea cum de nu era deloc roșie când afară era încă ger...

- Hunter... Zice bruneta, pe o voce senzuală asemeni tonurilor de jazz.

Liz își trecu privirea de pe femeie, pe fața bărbatului care o privea ca un prost, fără să spună nimic. Între ei era o chimie aproape palpabilă. Blonda se simțea în plus, însă nu voia să plece de acolo.

- Mi-am închipuit că ești aici. D'asta am închiriat un snowmobil. Îmi era dor de tine. Crăciun fericit, iubitule! Exclamă și îl sărută scurt pe buze, lăsându-i o urmă discretă de ruj. Oh... Văd că ai companie. Spune, uitându-se spre Elizabeth cu uimire.

Blonda nu părea a fi o adversară veritabilă, așa că traversă camera până la ea și se opri în fața ei cu un zâmbet satisfăcut.

- Abigail Brown, logodnica lui Hunter. Întinde aceasta mâna către tânăra care părea chiar mai răvășită decât acum câteva clipe. Își mută privirea pe chipul lui Hunter, care părea la fel de surprins ca ea.

- Elizabeth Bows, logodnica deputatului David Rowe. Scuipă cuvintele de parcă i-ar fi făcut bărbatului un reproș. Scuzați ținuta, dar nu am haine de schimb pe aici. Rânjește fals, încercând să-și mascheze antipatia.

- Să înțeleg că și logodnicul dumneavoastră e pe aici?

- Nu chiar. Am fost prinsă de viscol, iar domnul McHall mi-a salvat viața... Era ciudat! Niciodată nu i se adresase în felul acesta, atât de formal...

- Așa e Hunter al meu. Răspunde, luându-l în brațe. Bărbatul se îndepărtează ușor de ea, stânjenit de săgețile verzi ce ieșeau din ochii blondei.

- Trăiam cu impresia că ai rupt logodna cu mine, Abigail.

- Am fost supărată pe tine... Am fost răvășită de cele întâmplate, dar n-am încetat niciodată să te iubesc! Și știu că și tu simți același lucru... Se gudură ea ca o pisică, încercând să-l înduplece să fie de acord cu ea.

Elizabeth se întoarce pe călcâie și părăsește încăperea, lăsându-i să discute.

Intră în camera ei, bombănind. Ar fi preferat să-l vadă pe David în locul lui Miss America! Și ce tupeu pe omul cavernelor să-i facă morală, când și el „înșelase" pe cineva cu ea! Oh, avea atâția nervi, încât nici frigul de afară nu putea să o liniștească!

Își mută privirea pe fereastră unde începuse din nou să ningă. Putea să suporte să stea închisă în aceeași casă cu Hunter, însă acum locul devenise prea aglomerat!