Profesorul de Istorie

Capitolul 1

Stau în fața dulapului gândindu-mă ce ar trebui să mai iau cu mine.Cred că au trecut două ore de când am început să îmi fac bagajul.
Consider că am luat tot ce este necesar pentru călătoria mea în "Orașul Vânturilor".

Îmi iau cele doua valize și cobor scările unde mama mă așteaptă cu ochii în lacrimi.

-Sa ai grijă de tine,sa nu uiți să mănânci,sau să ne suni,ok? Îmi repeta ea pentru a nu știu câta oară.

-Da mamă, am înțeles, nu ese nevoie să îmi repeți de o sută de ori.Te voi suna de îndată ce ajung, spun eu plictisită.

-Ba este nevoie deoarece știu eu ce uitucă ești.

-Hai gata terminați că mă plictisiți cu discursurile astea de adormit copiii, spuse Larisa,sora mea mai mică.

Larisa este o copie a mea în miniatura,amândouă avem părul blond și ochii albaștri.Diferențele dintre noi sunt că eu sunt mai înaltă și mai mare cu doi ani și am ochii mai închiși la culoare decât ea. Ea este genul ăla de fetiță Barbie , fițoasă care schimbă băieții ca pe șosete. În liceu ea este majoretă și una dintre cele mai populare fete iar eu eram o persoană mai retrasă care învăța bine, nu eram la fel de populară ca și ea dar mă mulțumeam cu ce aveam.

În timp ce noi vorbeam o mașină parcă în fata casei. Mașina care mă va duce la Universitatea Starlling, noua mea școală în decursul anilor de studiu ce vor urma.

-Cred că e timpul să pleci, spuse mama luandu-mă în brațe .

-Ne va fi dor de tine ,să nu uiți de noi bine? spuse Larisa luandu-mă în brațe și strângându-mă cu brațele ei mici .

-Stați liniștite, dacă îmi va da voie în vacanta de Crăciun voi veni în vizita pe la voi,le mai liniștesc eu.

Mă mai îmbrățișează o data cu ochii în lacrimi înainte să ne despărțim.
Sunt ajutată sa urc bagajele în portbagaj după care mă urc în mașină.

Le fac cu mâna până ies din raza mea vizuală, și îmi îndrept atenția asupra drumului.

-Cât va dura pana vom ajunge în Chicago? îl întreb eu pe șofer.

-În jur de sase ore, veni și răspunsul pe un ton plictisit.

Îmi pun căștile în urechi și ascult melodia mea preferată până cad intru intr-un somn adânc.

Sunt trezită de o zgalțietură ușoară. Deschid ochii și îl văd pe șofer care stătea în fata mea.

-Am ajuns, spuse acesta.

Sar de pe banchetă și arunc o privire imensei construcții din fața mea.Am citit undeva că are două parcuri cu verdeață, trei terenuri de sport, o sală de sport echipată, un bazin de înot acoperit, peste 300 săli de cursuri, 20 de laboratoare echipate cu aparaturi de ultimă generație, peste 1500 cadre didactice și o biblioteca care cuprinde 800.000 de cărți. Toate care se extind pe o distanță de treizeci de hectare.

Cea ce m-a atras aici a fost biblioteca și faptul că sora mea mi-a spus că nu voi ajunge niciodată unde sunt. Am optat pentru această universitate pentru ai face în ciudă surorii mele . Dar și pentru superbele exemplare și manuscrise arhaice care sunt unice în lume.

Acum când văd unde am ajuns sunt mulțumită de rezultate . Clădirea principală este construită într-un stil gotic la fel și anexele celelalte.

Unul dintre gardieni se apropie de mine și mă întreba :

-Numele tău.

-Candice Parker, răspund eu și el mă caută în baza de date.

-Vino cu mine,spuse și încep să îl urmez .

Trecem de clădirea principală și ajungem la locul unde este internatul.

-În partea dreapta sunt apartamentele fetelor iar în partea stângă cele a băieților. Camera ta este la etajul doi apartamentul numărul șapte. Succes, îmi ură acesta și mă lăsă singură să mă descurc cu bagajele.

Urc scările și caut din priviri apartamentul meu. În cele din urmă îl găsesc și deschid ușa constatând că era deschisa. Întru în micuțul hol care desparte cele trei camere și living-ul. Intru pe singura ușa care era deschisă și o închid în urma mea. Îmi las bagajele la intrare și mă trântesc pe patul care după părerea mea era de doua persoane nu una.

Mă ridic intr-un final și îmi analizez camera. În dormitor nu se afla decât patul,doua noptiere, un dulap pentru haine și biroul pe care aveam pregătite cărțile și orarul. Mobila era din lemn masiv și închis la culoare, podelele erau din scânduri bine lustruite,pereții erau până la jumătate gri iar tavanul era alb. Toate erau într-o curățenie și ordine impecabila, pe pat era o lenjerie de asemenea de un alb imaculat.

Intru în baia micuță, de culoare crem unde chiar și acolo este curățenie.

Ies și mă apuc de despachetat când sunt întreruptă de un ciocănit în ușă. Ușa se deschide și în ea apare o bruneta cam de înălțimea mea.

-Bună, eu sunt Maddy, colega ta de apartament, îmi spuse aceasta intrând în camera și asezandu-se pe pat.

-Eu sunt Candice,răspund eu și mă reapuc de despachetat .

-Când ai ajuns?

-De vreo jumătate de ora.Tu de când ești aici?întreb eu.

-Eu sunt aici de vreo doi ani, părinții m-au trimis aici ca să scape de mine, spuse aceasta și aruncă o privire prin cameră.

-Se pare ca avem camerele asemănătoare. În fine, ce părere ai despre universitate?

-Pot spune că o ador și abia aștept sa înceapă cursurile.

-Mda...nu te bucura prea tare. Profesorii de aici sunt dea dreptul nebuni. O sa te omoare cu teme și meditații.

Mă cam speriasem de cuvintele ei. Să speram ca nu va fi chiar așa. Dar ceva în mine îmi spune că nu va ieși deloc frumos.

-Mai este cineva cu noi în apartament? întreb eu.

-Da. O tipă pe nume Abigail care a venit anul trecut,nu e prea sociabila. Sta mai mult în camera ei. Acum te las sa despachetezi,nu te mai rețin. Ne vedem mâine dimineață.

După plecarea lui Maddy m-am schimbat în pijamale și m-am în pat.
Nu mă culc înainte de ai trimite mamei un mesaj :

"Am ajuns cu bine. Universitatea e superba la fel și camera mea, îți voi spune mâine cum a fost prima zi de cursuri .Salut-o pe Larisa din partea mea. Va pup"

Îmi pun ceasul sa sune și mă învelesc cu pătura până la gat încercând să adorm.În scurt timp mă ia somnul și mă las purtată pe tărâmurile visului, un loc unde totul este posibil.