Profesorul de Istorie

Capitolul 41

Made a wrong turn
Once or twice
Dug my way out
Blood and fire
Bad decisions
That's alright
Welcome to my silly life
Mistreated, misplaced, misunderstood
Miss "no way it's all good"
It didn't slow me down
Mistaken, always second
guessing
Underestimated
Look, I'm still around...

Daca tot mi-am propus sa incep o noua viata, atunci o voi face de la zero. Nu mai sunt o proasta care sa planga dupa un tip . Viata este scurta si nu imi permit sa o petrec plangandu-mi de mila . Poate doar din cauza hormonilor sau a faptului ca nu sunt indeajuns de matura il consider pe Noah o mare dragoste, dar sper ca imi va trece cat mai repede pentru binele meu. Mi se pare o enigma , este ceva nou si nemaintalnit de mine pana acum , poate asta ar fi explicatia ca sunt atat de atrasa de el.

"Asta sa o crezi tu"

Exact. Pe cine incerc sa pacalesc? Pe mine? E clar ca lumina zilei ca il iubesc, altfel cum imi explic fluturasii din stomac, pierderea gandirii rationale, toate emotiile coplesitoare si sentimentele care le simt cand este in apropierea mea?

Nu contează, de acum nu îmi mai pasă. El isi va vedea de viață lui și va avea grija de copilul său. Eu nu îi voi sta în cale. Nu pot sa îi stau în cale.

După ce fac un duș care durează jumătate de ora mă îndrept spre dulapul meu și îmi scot hainele pe care sa le port astăzi. Vremea afară este într-o totală opoziție cu starea mea de spirit. În timp ce afară soarele strălucește, în sufletul meu este o prăpastie plina de întuneric.

Scot din dulap o pereche de blugi și un hanorac lălâu. Îmi prind coama blonda intr-o coada de cal și ies din cameră. Ignor toate fețele care se întorc spre mine și îmi analizează ținuta . Arăt că un zombi pregătit pentru apocalipsă. Nu mă interesează câtuși de puțin aspectul fizic și impresia pe care o las. Zilele în care îmi păsa s-au dus.

Intru la primul curs și mă așez în ultima bancă. Câteva fete din fața casei mă urmăresc cu o privire conspirativa și încep sa susoteasca. Nu le acord atenție, fiindcă exact asta și vor.

Un tip brunet și înalt se apropie de mine. Îl recunosc ca fiind Taylor, unul dintre colegii de la cursul de logică . Nu țin minte sa îi fi acordat atenție înainte .

-Bună, mă salută el .

- Bună, îi răspund fără sa îmi ridic privirea din manualul de logică.

- Am auzit că aproape a dat o mașină peste tine și erai la un pas de moarte, spune el asezandu-se pe scaunul de lângă mine.

Se pare ca bârfele circulă cu viteza luminii. Mă întreb cât le va lua sa afle de fosta mea relație cu profu' de istorie. Sau de sarcina lui Isabel. Sau poate ca știu deja și de aia tot chicotesc și susotesc.

- Cel care ți-a spus asta exagerează, îndrug fără sa îl privesc în ochi.

- Mda, poate. Dar ai cam lipsit o perioadă .