Profesorul de Istorie

Capitolul 4

Sunt trezită de un rand de înjurături care vin din spatele ușii. Mă ridic și deschid ușa unde găsesc o Maddy nervoasă înjurând de mama focului.

-Ce ai pățit măi? Cu înjurăturile astea vei trezi și morții din mormânt, spun eu.

-Aseară după ce te-ai dus tu sa te culci,eu ca o proastă ce sunt am ieșit afară sa mă întâlnesc cu Louis iubitul meu. Și ghici ce?întrebă aceasta.

-În primul rand tu ai iubit?Și care e problema dacă v-ați întâlnit aseară?întreb și eu la rândul meu.

-În primul rand da,am iubit și în al doilea rand întâlnirile nocturne intre elevi sunt interzise. Tu de ce crezi ca fetele și băieții stau separat?

-Ca sa nu apară conflicte intre specii?întreb eu râzând în mod special ca sa o enervez.

-Nu am chef de glume Parker!tipă ea la mine și își strânge mâinile la piept făcând o mutra de copil razgaiat. Eu încerc sa discut cu tine ceva important iar tu iți bați joc de mine, halal prietenă mai ești.

-Bine, bine. Ce sa întâmplat așa de grav?

-Directorului nu prea îi place sa audă despre relații amoroase în incinta universității. Iar aseară când eu și Louis am ieșit împreună sa facem o plimbare am fost surprinși de cineva exact când ne sarutam.

-Pai ai spus ca ați fost la o plimbare, era noapte, poate nu va recunoscut acea persoana, spun eu.

-Ba mai mult de atât, ne-a făcut poze și eram în niște poziții nu tocmai decente.Am găsit astea la intrare în camera mea. Nu știu cîn le-a pus,spune Maddy întinzându-mi un plic în care se aflau pozele.

-Nu ai habar cine te urăște atât de mult încât sa iti facă rău?întrebeu.

-Habar nu am, dar dacă pozele astea ajung la director,ne vom alege cu o detenție de toată frumusețea, spuse Maddy.

***

Primele ore au fost groaznice, iar Maddy m-a stresant tot timpul cu afurisitele alea de poze.

Acum eram în pauza de masa la cantina și ne storceam creierii sa găsim o soluție pentru problema asta. Sau cel puțin Maddy încerca, eu sorbeam liniștită din sucul meu de mere aruncând priviri prin jur.

Privesc în dreapta și îl văd pe Noah cum se apropie de masa noastră. Se oprește în dreptul lui Maddy.

-Pot sa vorbesc ceva cu tine?o întrebă el.

Maddy îl privește câteva clipe surprinsă înainte sa dea din cap si sa se ridice. Se îndreaptă spre un colț mai liniștit și încep să vorbească. Nu pot auzi ce spun dar nu îmi fac griji, sunt sigură că Maddy îmi va spune tot ce au discutat.

Ea sta cu spatele dar după poziția ei rigidă ori este nervoasa ori șocată de cea ce i se spune. Pe fata lui Noah nu se poate citi mai nimic, dar cu siguranță este supărat după forma în care își da ochii peste cap. După vreo alte câteva minute Maddy se întoarce cu o fata șocată, de parcă ar fi văzut o fantomă.

-Ce s-a întâmplat?întreb eu.

-Pozele originale sunt la Noah, spuse aceasta dintr-o suflare iar eu cred ca am rămas cu o falca în aer iar cealaltă pe pământ.

-Poftim?!Dar cum e posibil așa ceva, întreb eu.

-Un elev i-a adus azi dimineață pozele ca sa le duca la director, dar fiind mult prea devreme , Noah le va duce după ore. Nu a vrut să îmi spună numele elevului. Trebuie să mă ajuți sa recuperez acele poze, și sa îl omor pe ăla care le-a făcut, îmi spuse Maddy.