Profesorul de Istorie

Capitolul 15

Acele vorbe îmi răsună în cap. Din nou și din nou.Si tot de atunci Noah încearcă să ajungă la mine. Nu mă lasă să respir, și mi-e frica sa nu afle și ceilalți din jur ce se întâmplă. Doar Maddy și Louis sunt la curent cu cele petrecute.

Așa ca, după o intrega zi de lenevit, și de plimbări, tocmai sunt pe cale sa comand o pizza, dar Noah îmi ia telefonul din mână și zice:

- M-am gândit sa pregătesc eu cina, ce zici?

-Din câte știu eu , în apartamentul nostru nu este nici o bucătărie.

- Nu-i nici o problema, mergem la mine.

- Tu chiar știi sa gătești? întreb eu, cu toate ca nu știu de ce sunt surprinsă, doar el se pricepe la orice.

- Te las pe tine sa decizi.

- Ai nevoie de ajutor? Întreb eu fără rost, deși iscusita mea în bucătărie este limitată.

Dar el clatină din cap și se îndreaptă spre bucătărie, care este perfect echipată. Eu mă îndrept spre living și dau drumul la televizor, așteptând sa fie cina gata.

Când mă întorc înapoi în bucătărie, găsesc o frumoasa vaza cu trandafiri roșii în centru, o fata de masă, și lumânări.

- Mademoiselle, spune el tragandu-mi scaunul sa mă așez.

- Se pare ca te pricepi și la gătit și la franceză. Exista ceva la care tu sa nu fii bun?

-Desigur, toți avem defecte.

- Care sunt ale tale?

-Mai bine nu ai ști .

Îl privesc tăcută în timp ce îmi umple farfuria cu legume, cărnuri, și un sos alb ciudat, toate bine preparate.

- Tu nu ai de gând sa mănânci?

-Ba da . Dar le-am preparat special pentru tine.

Eu mananc, în timp ce îi o groaza de întrebări. Îl întreb toate lucrurile pe care mi le-am dorit sa le știu. Lucruri despre ai săi, despre copilăria sa, despre pasiunea pentru istorie, și multe altele la care am primit răspunsuri vagi. Așa am aflat ca el a rămas orfan de mic și a crescut cu sora lui mai mare. Și se pare ca îi place sa călătorească.

- Deci prin ce locuri ai mai fost și care ti-au plăcut cel mai mult? Întreb eu , fiind prea curioasă sa mă opresc, așa ca o fac acum cât îmi răspunde.

- Am stat la o mătușa în italia timp de un an, pe urma am stat în Anglia unde am studiat. Am fost și în Paris, Sidney, Miami înainte sa vin aici.

-Și unde îți place cel mai mult?

-Chiar aici.

-Serios? Și ai fost mai fericit în acele superbe orașe europene?

-Vorbesc serios când spun ca îmi place mai mult aici.

-Nu știu ce vezi tu aici.

-Foarte multe, spune el apropiindu-se de mine.

Îmi sărută scurt buzele și după se apuca de strâns vasele murdare.

- Vrei sa mergem la piscină ?întrebă el.

- Acum seara? Unde găsim vreo piscina deschisa?

-Mergem la cea din campus.

- Ok.

***

După ce degetele de sa mâini și picioare încep sa semene cu niște stafide, ne ducem în camera mea.

Mă îndrept spre baie sa îmi iau un prosop curat sa mă usuc. El mă urmează. Vine în spatele meu și mă strânge în brațe începând sa mă sărute pe gat.

E trecut de miezul nopții, și suntem obosiți.Noroc ca mâine nu trebuie sa mergem la cursuri. Am început sa mă plictisesc aici, noroc pe Noah care mai întreține atmosfera pe aici.

Mă așez pe pat și îl privesc.

- Ești bine venit sa ramai, după câte ai făcut pentru mine azi,spun eu.

Obrajii mi se înroșesc când îi văd privirea amuzată. Nu îmi dau seama de ce am spus asta. Cred ,ca mă simțeam prost pentru ca nu știam cum sa mă revanșez. Dar cred ca el a interpretat greșit spusele mele.

-Și care e recompensa mea? întrebă el cu un rânjet total specific lui.

-Ce recompensa? Întreb eu jucăuș intrând în jocul lui.

-Pai ti-am făcut pe plac toată ziua, nu crezi ca merit și eu o răsplată?

Mă apuca cu degetele de bărbie și îmi ridica fata la același nivel cu a sa.

-Sunt o persoană care știe sa aștepte, nu îți face griji, spuse el și îmi îndepărta de pe fata câteva suvite de păr.

***

Mă întind în pat cu Noah lângă mine. El a decis sa rămână cu mine pana adorm. Am crezut că ar fi destul de greu sa adorm simtindu-i prezenta, dar cu trupul sau cald lipit de mine, adorm destul de repede.

Când mă trezesc, la 8.45 AM,descopăr ca nu e lângă mine. Dau la o parte pătura și mă ridic în capul oaselor. Mă îndrept spre fereastra și văd ca afară este o zi însorită si frumoasă.

- Mă căutai? Întrebă Noah din spatele meu și luandu-mă prin surprindere.

- Ohh, am crezut ca ai plecat.

Mă simțeam așa de ridicola în această ipostaza, foarte rusinata, și dandu-mi seama ca chiar îi simțisem lipsa.

- M-am dus sa beau niște apă.

Arunca o privire spre ceas și spune :

- Dar acum ca te-ai trezit ar fi timpul sa plec.

Îmi zâmbește, luându-ma de mână și conducandu-ma spre ușă .Ne luam rămas bun. Dar am sentimentul ca ne vom revedea foarte, foarte curând.

După ce pleacă Noah, ies din cameră mea și mă îndrept spre cea a lui Maddy. Constat ca ușă este încuiată. Ori doarme ori nu e în cameră.

Mă întorc în camera mea și iau telefonul sa îl sun pe Jason. Mă simțeam prost fiindcă îl neglijasem. Dau direct de căsuța vocala, dar nu mă deranjez sa îi las vreun mesaj,când va vedea apelurile mă va suna.

Mă las păgubașa și mă așez la birou hotărâtă sa îmi fac temele, dar nu reușesc ce mi-am propus căci amintirile de ieri îmi revin în minte.