Capitolul 17

12.8K 590 9
                                    

Visam. Eram pe o pajiște verde, plina de flori de diverse culori. Și eram înconjurată ce copaci înfloriți. Eu mă învârtea prin acea poienita,când deodată aud un glas.




- Trezește-te, mormăi cineva la urechea mea.Acum!



M-am trezit brusc tresărind și aruncând o privire la cealaltă persoana de lângă mine. Noah stătea lângă patul meu cu mâinile încrucișate peste piept. Îi arunc o privire care dacă l-ar putea atinge l-ar face sa se zvarcoleasca acum de durere.




- Ce vrei! tip eu total indispusa. Sunt foarte irascibila când nu dorm destul.



- Parcă ieri ziceai ca vrei sa te antrenezi, spuse el .




- Acum? intreb eu și arunc o privire spre ceasul de pe noptieră , care indica ora cinci dimineața.




- Da ce are? intreba el indiferent.




- Ești în toate mințile? Când ti-a făcut ultima oară control la cap? E cinci dimineața!



-Și? Nu văd o problema din asta.



Îi arunc cea mai disprețuitoare privire a mea înainte sa mă ridic din pat.



- Schimba-te mai întâi. Doar nu ai de gând sa mergi în pijamale.



Scot limba la el.Nu îmi place sa primesc ordine. Iar la ora asta sunt puțin cam amețită.
Îmi dau jos cămașă de noapte rămânând doar în lenjerie intima. Observ cum obrajii lui prind o tenta roșiatică, și asta mă face sa râd. Mă îndrept spre baie unde fac un dus rapid. Ies în mai puțin de zece minute gata pregătită.
Purtam un trening negru cu niște dungulițe albastre și aveam parul prins intr-o coada de cal.



- Sunt gata! am spus .




Am plecat spre sala de sport care era încuiată. Sângele începu sa îmi clocotească în vene văzând ca e încuiat și Noah m-a pus sa mă trezesc la o ora ca asta. Dar m-am calmat când am văzut ca scoate din buzunar o cheie pe care o folosește sa descuie ușa.
În sala era întuneric beznă. Noah aprinse luminile. Zgomotul neoanelor fiind singurul zgomot care se auzi. După ce închise ușa se îndreptă spre un sac de box. Eu fiind în spatele lui.



-Cred ca nu ai de gând cea ce cred eu?



Acesta afirma cu o mișcare a capului facandu-ma sa scot un oftat resemnat.



- Fără încălzire? întreb.



- Cine a zis ca fără încălzire? Dacă vrei sa prinzi micul dejun iti recomand sa re grăbești.



Mi-am dat ochii peste cap și am început încălzirea. Am pornit de la cap ajungând la picioare. După am dat o tura în jurul sălii. Când am terminat gâfâie de nu mai puteam. Nu eram obișnuită cu efortul.



- Bun, acum putem începe.


- Mai lasă-ma cinci minute sa îmi trag sufletul, spun eu și mă așez pe bancă.




- Treci încoace! spuse el fortandu-ma sa mă ridic.



- Off!



Îmi arata cum sa lovesc sacul de box după care mă lasă singura sa exersez.










***











După aproape o ora de bătut în sacul ăla tâmpit simțeam ca nu mai pot. Trebuia sa stau jos pana nu cad din picioare. Încheieturile degetelor îmi erau roșii și mă dureau, și nu mai era mult până sa îmi dea sângele. Nu îmi mai simțeam brațele și picioarele, iar în fata ochilor mei dansau steluțe.



- Nu mai pot, mă plâng eu.



- Dacă vrei sa ajungi undeva vei putea, spuse Noah dur.



Mi-am folosit și ultima fărâmă de energie pentru a lovi sacul ,dar acesta nu se mișcă. Genunchii mi se înmuiara și am căzut pe jos cu o bufnitura. Noah veni lângă mine și mă ajuta sa mă ridic. M-am prins de umerii lui, nefiind capabila sa stau singura pe picioare.





- Ok. Du-te și odihnește-te. Ne vedem după cina , și nu uita sa mănânci bine pentru a avea forță la antrenamentul de seară.

Am plecat din sala clatinandu-ma în drumul spre camera mea. Campusul era cufundat în liniște, și luminile stinse. Doar cine ar fi nebun sa fie treaz la șase dimineața.



Ajunsa în cameră, mă trântesc pe patul meu care ramase nefăcut și ador înainte sa mai pot face ceva.










***









La micul dejun am mâncat cât de mult și de bine am putut, respectând sfatul lui Noah  .Habar nu am ce mă va pune sa fac diseară, dar nu prea mi se pare a fi de bine.
Încerc sa o evit de Maddy care pune o groaza de întrebări.




- Haide spune! îmi ceru ea.




- Nu.Nu mă mai bate la cap. Trebuie sa dorm căci diseară Noah o sa îmi rupă oasele.



Aceasta se imbufna și ieși supărată din camera mea.Nu eram în dispoziția necesara sa vorbesc cu ea sau cu oricine altcineva. Tot ce trebuia sa fac era sa mă concentrez asupra antrenamentelor și a câștigării competiției.


Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum