Profesorul de Istorie

Capitolul 43

-În biroul meu. Acum! zice directorul nervos și pornește înspre biroul sau fără ca sa ne mai arunce o privire.

Mă apropii de Noah și îi arunc o privire care sa îi demonstreze cât de supărată sunt pe el.

- E numai vina ta! îi spun încet ca directorul sa nu audă.

Se preface rănit și pentru o clima lucire stranie i-a străbătut privirea. Masca lui care acum câteva minute era de amuzament acum este de pura enervare.

- A mea?! întrebă el ca și cum nu ar avea nici o vină .

- Tu ești imbecilul care a sărit la bătaie, sau ce? Ai uitat? mârâi pe un ton cât mai jos și îmi țuguiesc buzele și îl privesc chiorâș.

- Nu e vina mea, spune el mai calm. Ci a lui, spune arătând spre Davis.

- Cu ce este vina mea? Tu ești ăla care moare de gelozie, nu eu, spune Davis în apărarea lui.

Îmi pleznesc fruntea și îi tintuiesc pe amândoi cu o privire fioroasa pentru ai face sa înceteze. Se comportau ca doi copii care au fost prinși făcând prostii și nu știu pe care sa dea vina.

- Tu, spun eu arătând cu degetul spre Noah. Nu crezi ca dintre noi trei, tu ar trebui sa fii mai rațional? Doar tu ești adultul , nu?
Și tu, spun arătând acum în direcția lui Davis, nu te mai comporta ca un copil. Amândoi sunteți de vină, punct!

Pornesc pe coridor pe urmele directorului și îi aud și pe ei cum mă urmează bombănind. Ușa biroului este deschisă și intru, urmată îndeaproape de cei doi. Directorul sta pe scaunul sau din piele, cu coatele pe birou și cu mâinile împreunate, uitându-se la noi.

- Luați loc, spune el într-un final.

Eu mă așez pe scaunul din mijloc iar ei doi de o parte și de alta a mea. Îmi impreunez mainile in poală și le frec una de alta agitată. Nu îndrăznesc sa întorc capul spre nici unul dintre cei de lângă mine, privirea mea fiind ațintită pe un punct undeva în spatele directorului.

- Ce s-a mai întâmplat acum ? întreabă directorul.

- Domnul Shepherd a sărit la bătaie, iar eu m-am aparat, a spus Davis cât de nevinovat a putut.

- Așa este? intreba directorul uitandu-se la Noah.

-Nu neg, a spus Noah ridicând mâinile în aer. Dar a fost vina lui! El m-a provocat.

- Eu?! Tu ești ăla gelos. Nu îți place să vezi cum o ating și alții? Ei bine acum e a mea , spune Davis și își pune brațul în jurul taliei mele.

- Mai vedem noi , spune Noah și se ridică cu pumnii încleștați gata sa îl pocnească din nou pe Davis.

- Gata! am spus. Va purtați ca doi copii mici care se bat pe o jucărie, iar eu nu sunt jucăria voastră!

Davis își ia brațul din jurul mijlocului meu iar Noah se așează înapoi pe scaun. După ce s-au calmat amândoi directorul a spus :

- Deci care dintre voi este vinovatul? Doar știți ca nu aveți voie sa va bateți pe coridoarele școlii. Iar tu Noah, nu crezi ca ar fi trebuit să fii mai întreg la minte? Doar ești mai mare decât el.

- Da, unchiule, știu.

Unchiule? Noah este nepotul directorului? Asta este ceva la care nu m-as fi așteptat. Asta explica multe, deci așa a reușit Noah sa facă ce vrea , doar se pare ca este preferatul directorului, și așa a aflat și directorul de relația noastră, cred.