Capitolul 29

10.4K 479 48
                                    

Ies din biroul lui Noah și merg pe holul în care roiau zeci de elevi. Mă opresc lângă dulapul meu și cotrobăi prin el după manualul de matematică. Talia mea este înconjurată de doua brațe mici care mă strâng. Îmi întorc fața și o văd pe Vicky cea voioasă.

- Neața ' colega, ce ai pățit? Arăți ca moartea .

- Mda. Așa mă și simt, n-am ce sa fac, spun eu căscând. Dar tu cum de ești așa de în formă. Doar am stat toate până dimineața.

- Ei, eu sunt obișnuită și fără somn, spuse ea.

Mă lua de după gât și pornim amândouă râzând ca doua proaste. Trecem pe lângă un grup de fete. Așa zis grupul fitoaselor, care o are în centru pe draguta mea colega Valeria. Lângă ea mai sunt trei fete. Vicky a zis ca celelalte sunt Kate - cea bârfitoare, Lena - pitipoanca , Lily - cea mai prostuță.
Încercăm să le ocolim iar Valeria și Kate strâmbă din nas .

- Ia uite cine s-a gândit să mai treacă pe la cursuri , spune batjocuritor Kate.

- Hai mai Tăceți păpușele Barbie ce sunteți, le spune Vicky și mergem mai departe.

Pe fata lor se citea indignare. Erau așa de amuzante.

- Păpuși Barbie? întreb confuză .

- Ce . Nu asta sunt?

- Poate ai dreptate.

-Mergi la evenimentul de sâmbătă?

- Ce eveniment?

- Sâmbătă va fi o petrecere pentru strângere de fonduri. Se strâng bani pentru orfelinate și centrele cu copii cu dizabilitati, iar directorul vrea sa fie și școala noastră prezenta. Vii?

- De ce nu? Oricum nu am altceva mai bun de făcut.

- Perfect. Atunci hai la cumpărături.

- Acum ? ! Dar avem cursuri.

- Ei na, cu sau fără câteva cursuri tot trăiești stai liniștită.

Vicky are dreptate. Când va afla Noah va scoate fum pe nări. Îmi place acest gând dar când mă întorc nu vreau sa fiu ținta nervilor lui așa ca decid sa îi las un mesaj ca sa știe unde mă duc și sa nu mă caute ca nebunul.

Prietenul lui Vicky, Aaron a venit cu noi. Avea o mașină sport super mișto. După ce am ajuns la mol, am cutreierat aproape toate magazinele în zadar, eu nu am găsit nimic care sa îmi placă. Vicky si-a luat o rochie neagra, mulată și lunga până în pământ cu decolteul în formă de inimă cu incrustata cu pietricele mici și sclipitoare. Și ea și rochia erau superbe, dar eu ? Nu am găsit nimic potrivit pentru mine. Vreau ceva care sa îl scoată pur și simplu din minți pe Noah . Și nu numai pe el, ci și pe toți bărbații care vor fi acolo .

În timp ce vorbeam cu mine insami, am ochit o superba creație a unui designer cunoscut intr-o vitrină. I-am aratat-o și lui Vicky și ea a bătut aprobator din palme. Am ales una pe mărimea mea și am intrat intr-o cabină de probă. Când am terminat de îmbrăcat minunăția am zâmbit cu gura până la urechi. Era de-a dreptul superbă. Pe o tentă de auriu cu firicele de aur, care se mula pe formele mele și cădea până în pământ. Nu se purta cu lenjerie intima și asta îmi lasă sânii liberi. Era cu spatele gol și avea doua bretele.

- Perfecta! O iau, spun și o înmânez vânzătoarei pentru a mi-o in pachet.






***





Stăteam la intrare cu Maddy și Vicky lângă mine. Sala era imensă și arhiplină cu bogătani de toate vârstele. Ne-am făcut loc prin mulțime și ne-am așezat la o masă. Maddy și Vicky m-au părăsit înainte sa mă așez. Au fost invitate la dans de doi tineri care arătau al dracu' de bine și pot sa jur ca erau modele.

Oftez supărată și mă bosumflez. Mai iau o gura de apă și analizez mulțimea. Simt o prezență lângă mine și tresar ușor când simt o mână pe spatele meu. Îmi întorc privirea și îl văd pe Davis într-un costum negru, cu o cămașă alba și un papion roșu aprins. Avea parul perfect aranjat Și era proaspăt bărbierit. Arată superb.

Când îl priveam aveam impresia ca îl văd pe Noah. Dar de fiecare data când îmi aducea aminte de el clipeam de mai multe ori și înghițea în sec . Acum eram în fata lui Davis nu a lui Noah. Parfumul sau bărbătesc îmi invada nările și trezea o pofta în mine . Când îi priveam buzele moi și pline îmi venea sa le sărut. Ce-i cu mine? Scutur din cap pentru a îmi reveni.

- Ce e cu botul ăla al tău? mă întreba el .

- Prietenele mele m-au lăsat singura singurică. Ce ar trebui sa fac?

Îmi arunca o privire analizatoare și ridica dintr-o sprânceană facandu-ma sa mă înroșesc ușor.

-Nu contează ce ar trebui sa faci ,ci cât de bine arăți. Ești divina.

- Mulțumesc, cred. Nici tu nu ești mai prejos.

Zâmbește, lăsând la vedere niște gropite care îl fac sa arate incredibil. Mereu mi-au plăcut bărbații cu gropite de toate felurile.

Mă ia de mână și mă trage după el pe ringul de dans. Ne mișcam ușor pe o melodie lentă. Distanta dintre noi era minimă iar capul meu se odihnea pe umărul lui lat. Simțeam intensitatea unui priviri ațintite asupra noastră așa ca îmi întorc capul prin cameră. În celălalt colț al camerei îl zăresc pe Noah stand lângă director și alți profesori. Avea o privire glaciara iar eu eram ținta ei. Un fior de gheață îmi strbatu corpul și m-am prins mai bine de Davis.

- Te simți bine? intreba el cu buzele aproape lipite de urechea mea.

Clatin din cap. Și îl trag după mine pana la ieșire. Aerul rege mă izbește din plin și mă face sa tremur .
Davis mă trage la pieptul lui și mă cuprinde cu brațele. Mă simțeam protejata de a cea îmbrățișare. L-am privit în ochi și nu am mai putut sa îmi dezlipesc privirea de a lui. Eram ca prinsa intr-o capcană.
Își puse mâinile pe spatele meu și îmi șopti la ureche :

-Arăți atât de bine în rochia asta încât îmi vine sa ți-o rup și sa fac dragoste cu tine chiar acum.

La auzul cuvintelor lui obrajii mei prind o tenta roșiatică dar mă bufnește râsul.

- Ești așa de inocentă, continua el.

- Nu sunt chiar atât de inocenta precum par, spun și îmi pun mâinile în parul său.

El rânjește și își apleacă capul. Îi simt respirația calda pe buzele mele. Îmi lasă destul timp sa mă îndepărtez, dacă vreau. Dar îl trag mai aproape pana ni se unesc buzele. Mă sărută lacom cu o pasiune arzătoare. Paralizez când cineva își drege glasul lângă noi. Era Noah.

O Dumnezeule! Am rămas stana de piatra fără sa pot îngaima ceva.

- Mă scuzați, spune și pleacă înăuntru.

Cu greu îmi stăpânesc impulsul de a pleca după el.

- Vreaua acasă. Te rog du-ma acasă, este tot ce spun și mă las condusă de Davis la mașină lui.








----------------------------------

Acest capitol vreau sa îl dedic lui @Amalia_Love. La mulți ani scumpo :*:* :*.

Sper sa va placă capitolul și îmi pare rău de greșeli. Îmi voi face timp sa le corectez.

Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum