Profesorul de Istorie

Capitolul 55

Puntru inceput as vrea sa spun ca am ales numele de Lucas propus de @DreeaWeasley . Trebuie sa precizez ca toate au fost frumoase si inspirate. Multumesc mult :*:*:*

------------------

- Noah, noi doi nu avem ce discuta. Te rog frumos sa pleci,am spus si m-am intors pentru a parasi camera de hotel, dar chiar inainte de a ajunge la manerul usii am fost prinsa de cot si invartita cu fata spre el.

Eram la o distanta de cativa centimetri si ii puteam simti respiratia pe fata mea. Mainile lui au alunecat usor de pe umerii mei pana in jurul taliei unde s-au incolacit si m-au tras mai aproape de el. Cu un deget mi-a ridicat usor barbia pentru a privi in ochii sai care acum luceau . Dar oare ce lucea in acele lagune albastre? Bucurie, tristete , dorinta, ura ? Am inghitit in sec, brusc speriata de fiorii pe care ii aprindea in mine. Aproape uitasem cum ma facea sa ma simt privirea si atingerile lui.Am incercat sa fac un pas inapoi pentru a ma indeparta cat mai mult cu putinta de el , dar bratele lui mai tare se incolaceau in jurul meu.

 - Noah , te rog ... , dar sincer nu stiam ce il rugam. Constiinta imi spunea ca trebuie sa plec de aici cat mai pot , dar inima zicea altceva , iar la cat de tare batea cred ca si el o putea auzi oarte clar.

Privirea mi-a alunecat de la ochii lui la acele buze moi si pline , si am inghitit in sec din nou. Se pare ca Noah mi-a abservat gestul caci pe buzele lui a aparut un mic zambet . Am vrut sa continui sa spun ca trebuie sa plec dar in secunda urmatoare buzele lui erau peste ale mele . Am ramas nemiscata in timp ce buzele lui le explorau pe ale mele pana ce , in cele din urma am cedat si am raspuns sarutului. Nu pot spune cat de dor mi-a fost de el . Dar brusc ma lovit realitatea si mi-am amintit de Bryan. Nu ii puteam face asta, nu merita.

-Acum tot mai crezi ca nu avem ce discuta?  intreaba el si un minizambet ii apare in coltul gurii.

Adica chiar atat de nesimtit este? Crede ca daca vine aici sa ma saruta resuseste sa obtina ce vrea? Atunci se inseala amarnic. Lovita de un val de furie l-am pleznit. Lovitura reverberand prin linistea acum mormantala. A facut un pas inapoi si m-a privit de parca nu ma cunostea . Sunt sigura ca nu ma credea in stare de asta. Ei bine nici eu nu stiu ce m-a apucat.

-Cine te crezi?! Dupa tot ce mi-ai facut ai tupeul sa vii aici si sa imi ceri sa te ascult? am tipat eu , sigura ca si celelalte persoane din hotel m-au auzit. Vedeam negru in fata ochiilor si eram plina de ura , dar nu stiiu daca era indreptata asupra lui sau a mea.

El si-a masat usor obrazul , trecandu-si usor degetele peste urma acum rosie lasata de degetele mele , parca incercand sa o stearga. Dintr-o data ochii lui calzi si stralucitori au inceput sa straluceasca si mai tare, dar nu de dorinta ci de furie. M-a apucat strans de brat si m-a inpins pana in usa,nelasandu-mi bratul liber.

-Au, ma doare! am incercat sa ma vait eu, dar stransoarea lui a devenit mai puternica. Din ochii lui ieseau scantei si avea maxilarele inclestate de parca se abtinea cu greu din a ma rani.

- Cine ma cred? Cine ma cred spui?Tatal copilului tau ! Asta ma cred , a spus el pe un ton rastit care m-a facut sa ma opresc din zbatut si am ramas impietrita. Noah niciodata nu a avut o atitudine agresiva fata de mine si asta ma cam speria.

- Si ce ti-am facut eu! aproape ca urla acum . Tu esti cea care m-a parasit, tu esti cea care a plecat fara sa-si ia ramas bun , tu esti cea care mi-a rapit copilul! Nu stii tu cum m-am simtit eu in clipa in care am aflat ca ai plcat si nimeni nu stia unde te afli. Am fost la familia ta si nici ei nu stiau nimic. M-ai adus in pragul disperarii, si cand aflu in sfarsit unde esti si vin sa te iau inapoi acasa aflu ca ce? Ca altcineva este pe punctul de a se casatori cu tine si de a fi tatal copilului meu. Cum te-ai simti tu daca ai fi pusa in postura mea? a spus el si la final vocea i s-a frant.

Mi-a dat drumu la brat si mi-a intors spatele . Umerii si pumnii i se incordau violent. Acest discurs mi-a stins focul furiei si acum am fost lovita de un val de vina. Avea dreptate. Toate au ajuns in punctul asta din vina mea, dar nu am ce sa mai fac acum.

M-am apropiat de el si am incercat sa pun mana pe umarul lui pentru a-l consola.

 -Noah.. am incercat eu sa spun .

Cand a simtit pana mea pe umarul lui s-a smancit departe de atingerea mea.

-Nu ma atinge! a urlat el.din tonul lui reiesea furia si ura lui pentru mine din momentul acesta.

In ochi mi-au ajuns lacrimile. Nu imi doream sa ma urasca, nu el , nu unicul barbat din viata mea pe care il iubesc.

- Imi pare rau , am spus eu si m-am apropiat de el .

-Nu iti pare, a spus el ferm. Daca ti-ar fi parut ai fi sunat si ti-ai fi cerut iertare macar. Dar ai facut-o? Acum pleaca, nu vreau sa te mai vad! a spus el si m-a apucat de brat tragandu-ma spre iesire.

-Noah nu , te rog, lasa-ma sa explic , am inceput eu sa plang , incapabila sa cred ca s-a ajuns pana aici. M-a scos afara pe usa si m-a aruncat in holul pustiu al hotelului.

-Nu mai ai ce explica, ti-ai ratat sansa . 

Si cu asta a inchis si incuiat usa in urma lui. M-am apropiat de usa si am batut cu pumnii in ea in speranta ca va deschide si imi va accepta scuzele. Dar in zadar. M-am lasat sa alunec cu spatele rezemat de usa si am dat drumul lacrimilor.

- Te iubesc, am rostit.

Am ramas plangand acolo o perioada lunga si spre bucuria mea nimeni nu m-a bagat in seama iar daca Noah a auzit hohotele mele de plans fie era prea furios sa deschida fie nu ii mai pasea.

Dupa ce lacrimile mi s-au uscat , m-am ridicat si am plecat usor spre casa. La iesirea din hotel am luat un taxi si am mai aruncat inca o privire locului in care se afla cel care m-a ranit.

Cand am ajuns acasa , am incercat sa nu fac prea multa galagie pentru a nu atrage atentia matusii mele. Am ucat usor in camera mea unde m-am asezat pe pat si mi-am luat perna in brate . 

La scurt timp telefonul meu a inceput sa sune. Am sarit repede sa vad cine este , dar speranta ca ar fi Noah s-a evaporat atunci cand am citit pe ercan numele lui Bryan. M-am lasat din nou in pat. Nu eram in dispozitia necesara sa vorbesc cu el.

Am ramas in pat o lunga perioada de timp pana cand am auzit usa de la camera mea deschizandu-se si am ridicat capul sa vad cine este. 

Bryan.

Cand a vazut starea in care eram a ramas uimit o secunda dupa care a venit repede la mine si m-a luat in brate.

-Cand am vazut ca nu raspunzi la telefon am crezut ca ai patit ceva si am vrut sa verific, a spus el cu buzele lipite de crestetul meu. Ce s-a intamplat? a intrebat el calm si senin iar tonul lui m-a trimis din nou intr-o stare melancolica si lacrimile au iceput din nou sa-mi siroiasca pe obraji.

-Nu plange te rog, spune-mi ce s-a intamplat.

am dat din cap ca nu. Nu doream sa ii povestesc acum de intamplarea cu Noah .In schim am spus doar :

-Tine-ma in brate , te rog.

Iar el a facut conform spuselor mele. Am ramas in bratele lui calde pana cand m-am calmat si m-a lovit usor usor somnul. Dar ultimul meu gand a fost tot la Noah si la furia din privirea lui.

--------------------

Hello everybody! Stiu ca a trecut aproape jumatate de an de cand nu am mai postat si imi pare nespus de rau. Dar sper sa savurati acestt capitol desi este cam dramatic :(:( Nu stiu ce m-a lovit, nu planuisem sa iasa chiar asa de trist dar se pare ca dispozitia mea din acesta seara nu este una prea happy. Totusi sper sa va placa . Va pwp :*:*:*