Profesorul de Istorie

Capitolul 46

-Nu pot sa cred că pleci!  țipă la mine Maddy. Abia dacă te-ai întors de câteva săptămâni și gata, pleci din nou? Cred ca glumești, pufni aceasta enervată.

Pai chiar o credeam și nu o judecam, dacă as fi fost în locul ei as fi făcut la fel dacă nu și mai rău. Cum ai putea reacționa când afli ca prietena ta cea mai bună plecă într-o vacanță pe termen nedeterminat?

- Nu glumesc, și te rog sa vorbești mai încet, nu vreau sa afle tot campusul despre planurile mele.

- Tu vrei sa fii bătută, spune ea și își mijeste ochii la mine.

- În clipa de față, mutra ta cere o palmă, îi spun și îmi mijesc  și eu ochii la ea.

După ce Noah m-a informat în legătură cu plecarea mea din campus am stat pe gânduri. El a spus ca pana mâine trebuie sa îmi iau tălpășița și așa voi și face. Una dintre problemele majore este ca nu am unde sa mă duc. Noah mi-a propus sa stau cu el , dar asta nu se va întâmpla nici în ruptul capului, dacă l-am iertat asta nu înseamnă că își poate permite să îmi controleze viața sau ceva ,și în plus doar l-as încurca. O alta variantă ar fi sa mă întorc la mama, dar și aceasta opțiune iese din schemă. Când mă va vedea va dori sa afle ce s-a întâmplat. Și cum îi pot explica ca am fost data afară fiindcă sunt gravidă? Plus ca mai este și băgăcioasa de soră-mea care m-ar chinui și m-ar enerva non-stop.

Am meditat la ambele opțiuni și nici una nu mi s-a părut prea bună. Așa că m-am decis sa plec într-o călătorie îndepărtată la o mătușă în Anglia. Această mătușă este sora mai mare a mamei și cum ea nu are copii mereu ne-a iubit și răsfățat pe mine și pe soră-mea. Sunt sigura ca mă va găzdui dacă i-o cer .
Este mai bine să încep o viață nouă. Așa este cel mai bine pentru toți.

- Deci sa nu te prind ca sufli vreo vorbă, ai înțeles?

- Dar Noah ....

- Cu atât mai puțin lui Noah! Doamne! Deci iti interzis sa sufli ceva despre asta.

- Dar când va vedea ca ai plecat mă va lua la rost. Ce sa îi spun? Ca ai dat bir cu fugiții?

M-am pleznit cu o palma peste față. Uneori Maddy mă scotea din sărite, și acum era una dintre acele dăți.

- Improvizează și tu. Îi vei putea spune abia după ce m-am urcat în avion și voi fi sigură că nu mă va opri.

- Păi ....

Maddy părea derutata. Nu îi picase bine faza în care vroiam sa plec departe o lunga perioadă. Poate ca nu mă voi mai întoarce niciodată.

-Te rog, Maddy. Ești unica mea salvare.

Am făcut cea mai neajutorata fata a mea și am privit - o cu mutra de cățeluș până când a cedat și s-a înduioșat.

- Bine. Dar sa știi ca eu nu răspund de nimic dacă planul iese prost.

- Ohh. Desigur.

Am tras-o în brațele mele și ne-am îmbrățișat. Brațele ei strâns încolăcite în jurul taliei mele mă făceau sa respir greu.

-Ai de gând să lași inconștientă? o întreb eu în glumă.

- Dacă așa te voi putea opri din a mai face și alte prostii, atunci da.

Am privit-o scuturând din cap. Mi-a făcut cu ochiul șmecherește și a zâmbit.

-Ce? Este singura variantă validă.

- Sa ai grijă de tine, o rog eu . Și de Louis. Și ......

- Da , da , și de Noah . Am înțeles. Te voi tine la curent cu toate noutățile.

-Mersi, am reușit sa îngaim cu glasul răgușit și ochii înotând în lacrimi. Îmi va fi dor de tine.

- Și mie.

O lacrimă a scăpat și mi s-a prelins pe obrazul înfierbântat. Și celelalte se pregăteau sa o urmeze pe prima.

- Sa nu te prind ca plângi. Haide! Ia-ti astea și pleacă înainte sa te apuce o criza de plâns.

Mi-a înmânat geanta de voiaj în care aveam lucrurile. De dragul ei mi reținut și celelalte lacrimi, nu vroiam sa o fac sa sufere mai mult. Aveam timp destul și după sa îmi plâng amarul.
Maddy m-a condus până la ușă și s-a oprit în prag îmbrățișându-ma încă o dată la fel de tare.

- Nu iti spun adio, fiindcă asta nu va fi ultima data când ne vedem, deci cel mai potrivit este la revedere.

- La revedere. Voi face tot posibilul sa te țin la curent cu vacanta mea și sper sa faci și tu la fel.

-Așa voi face șefa, spuse ea zâmbind.

Am părăsit campusul cu cea mai mare prudenta de care am putut da dovadă. Abia dacă am fost observată. Dar oricum Noah îi va putea intreba pe gardienii de la porti, dacă va dori sa afle despre plecarea mea. 

Odată iesita de pe porti am putut simți ceva înflorind înăuntrul meu. Libertate . Pentru prima data timp de luni de zile mă simțeam în sfârșit liberă. De parcă o povară fusese înlăturată de pe umerii mei.

Am pornit la drum cu geanta de voiaj după mine. Maddy îmi chemase un taxi, și nu știu cum sa îi mulțumesc pentru tot ajutorul pe care mi-l oferise. Nu știu ce m-as face fără ea.

***

Câteva ore mai târziu mă aflam deja deasupra solului. Aruncând priviri pe geam, vedeam tot ce se afla sub mine ca fiind minuscul. Eram în dreptul norilor și aveam un gol în stomac care era de neexplicat.

Nu eram sigură dacă se datorează înălțimii sau sentimentului de dor care încolțea în inima mea puțin câte puțin. Dacă nu îl țin în frâu acest sentiment va ajunge sa mă macine pe dinăuntru pana nu va mai rămâne nimic decât o carapace goală.

De îndată ce voi ateriza voi începe o viață nouă. Nu mă voi mai uita înapoi, trecutul este trecut, prezentul este cel care contează. Și voi face ca viitorul copilului meu sa fie lipsit de orice grija sau neliniște. Voi lupta cu oricine sau orice pentru a-i oferi tot ce este mai bun.
Acesta va fi unicul meu scop de care va trebui sa mă țin.