Profesorul de Istorie

Capitolul 39

"Better to have lost and loved than never to have loved at all."

Era soare când îmi curaj sa deschid ochii. Deși draperiile erau trase, nenorocitul acesta de soare îmi bătea în ochi și nu avea de gând sa mă lase sa mai lenevesc puțin. Am un nou dușman .
Îmi cobor fără chef picioarele din pat. Mă simțeam slăbită și chiar amețită, dar asta nu mă va retine în pat. Am nevoie de aer, de o plimbare poate. Când picioarele mele ating covorul moale și pufos mici furnicături își fac simțită prezența de la vârful degetelor până sus. 

Oare unde e Noah? S-ar presupune ca ar trebui să fie în pat. E dimineață și aseară  dormisem împreună.

Mă duc la fereastra și trag draperiile, lăsând lumina palida a dimineții sa inunde camera. Era o dimineață simplă, ca oricare alta, dar totuși, simțeam ca ceva se va întâmpla, ceva rău, dar nu știu ce. Poate sunt doar eu paranoică.
Merg în baie și mă opresc în fața oglinzii tronează impunător deasupra chiuvetei. Rămân uimită de înfățișarea mea, și parcă nu mă mai recunosc. Cearcăne mari și foarte vizibile îmi stau liniștite sub ochi și se pare ca somnul nu reușise sa le alunge. Fața îmi era palidă, iar culoarea din obraji care altădată îmi dădea o notă de culoare acum dispăruse. 

Oftez și scot un geamăt gutural în timp ce imi cobor ușor bretele cămășii de noapte și o las sa alunece ușor im jos. Îmi privesc corpul și parcă nu mă mira sa văd toate vânătăile și cât de mult am slăbit.
Intru sub duș și las picăturile fierbinți de apă sa îmi răsfețe simțurile. Era un sentiment plăcut și mă calma, mă ajuta sa îmi pun ordine în gânduri. 

Am o grămadă de întrebări, și zero răspunsuri. Încă mă întreb care este motivul exact pentru care am fost răpită. Și de ce eu? Și cum m-a găsit Noah? Toate întrebările mele duc la Noah. El trebuie sa știe răspunsurile.

Ies de sub dus și îmi acopăr corpul cu un prosop moale și pufos. Mă îndrept spre dulap și iau de acolo o fusta și o bluză neagră. Deși în momentul de față negrul nu este întocmai alegerea perfectă, este cea care se potrivește stării mele de spirit. Mă face sa par și mai palidă și incercanata decât sunt dar nu îmi prea pasă.
Ies din dormitor și încep sa cobor scările cu destinația bucătărie. Trebuie sa mănânc dacă vreau sa îmi recapăt forțele. Îl găsesc pe Noah îmbrăcat și cu o cană de cafea în mână. Părea pregătit de plecare, dar oare unde vroia sa plece? 

- Bună dimineața, scumpo, spune și se ridică venind spre mine.

Mă înconjoară cu brațele sale și îmi depune un  mic sărut cast pe buze.

- Bună, șoptesc eu fără vlagă.



-Sper ca esti gata sa te intorci la fosta ta viata , spune el si un mic zambet ii apare in colturile gurii.

-Nu inteleg la ce te referi,raspund eu .

-Da. E evident . Da-mi voie sa iti explic .

Isi apleca fruntea si ma saruta .Incet cu blandete , imi apuca mana si o pozitiona pe umarul sau tare si solid in timp ce adancea tot mai mult sarutul. As fi putut sa ma pierd in valtoarea sentimentelor pe care le simteam in momentul de fata. Era excitant si simteam cum sangele imi fuge prin vene si tot corpul meu se topeste.