Profesorul de Istorie

Capitolul 45

Jigodie. Ăsta este cuvântul potrivit pentru al descrie pe Noah. Cu ce drept mă amenință el pe mine? Asupra vieții mele are control doar o singură persoană, și aia sunt eu.
De ieri când cu incidentul cu Noah sunt mult mai iritată și furioasă. După ce Noah își luase tălpășița Maddy a venit în cameră mea îndrugând zeci de scuze, dar am gonit-o și nu am lăsat-o sa îmi explice. Încă eram supărată pe ea și de fiecare dată când o vedeam azi făceam cale întoarsă și scăpam de ea.

Acum ma aflam la ora de matematică. Profesorul nostru, mic, pleșuv și îndesat sporovaia de zor. Îmi venea sa îi iau cartea din mână și sa i-o îndes pe gat ca sa tacă. Dar mi-am controlat impulsul și mi-am mutat atenția îi caietul meu de notițe, mâzgălind colturile foilor. Am rezistat până la sfârșitul orei și când a sunat clopoțelul am fost printre primii care ieșeau din clasă.

M-am dus la dulapul meu sa îmi las acolo caietele dar când am încercat sa deschid ușa am avut ceva probleme. Mi-a luat ceva vreme sa reușesc sa o deschid și sa îmi las acolo lucrurile iar când a venit timpul să o închid din nou am avut probleme. Mi-am notat în minte sa anunț pe cineva de la administrație problema. Soneria de intrarea cursuri a sunat iar eu am înjurat ușor. Aveam ora de biologie iar laboratorul era la celălalt etaj și trebuia sa mă grăbesc. Am început să alerg pe coridoarele ce erau deja pustii. Când am dat coltul sa urc scările un braț puternic mi-a capturat talia și am fost izbită de un piept tare.

Am deschis gura sa țip dar abia am apucat să trag aer în plămâni căci gura mea a fost acoperită de o palmă mare. Am început sa mă zbat și sa mă zvarcolesc în brațele tipului de parcă eram turbată, asta până când un miros bine cunoscut mi-a ajuns la nări. Noah. Am încetat sa mă mai zbat și am încercat sa îi îndepărtez brațele din jurul meu.

- Nu prea cred, a spus el în urechea mea când am încercat sa îi desfac strânsoarea de otel din jurul taliei mele.

Mă tras după el dar eu am opus rezistență. Când a văzut ca nu sunt prea înțelegătoare m-a ridicat și m-a pus pe umărul lui solid.

- Pune-ma jos, nenorocitule, am protestat eu.

I-am trântit câțiva pumni în spate dar el nu a scos nici un sunet, de parcă nici nu ar fi simțit pumnii mei care se loveau frenetic de spatele lui. A continuat sa meargă cu mine pe umărul lui. Era o poziție inconfortabilă și îi mulțumesc Domnului că nu purtam fustă, deși sunt sigură că imaginea mea cu fundul în sus era destul de captivantă pentru Noah care chicotea cu nerușinare.

- Unde mă duci? ! m-am răstit la el nervoasă.

Nu știu pe ce eram mai supărată, pe el ca își permitea sa facă asta sau pe incapacitatea mea de a mă lupta cu el? Nu eram sigură de cea de era în mintea mea.

-Vei vedea, aproape am ajuns, veni și răspunsul lui de un ton dulce.

A cotit la dreapta și s-a oprit în fata ușii biroului sau pentru a o deschide. Am intrat în cameră și m-a lăsat în sfârșit jos. A încuiat ușa și s-a dus la birou, rezemandu-se de el și privindu-ma amuzat.

- Mișto coafura, spuse el rânjind.

Mi-am dus automat mâinile în parul care stătea în toate direcțiile din cauza lui care mă ținuse cu capul în jos. Mi-am aranjat ținuta și i-am aruncat o privire criminală.

- Ce? a întrebat el pe un ton nevinovat și făcând ochii mari.

- De ce ma-i târât până aici? am întrebat eu mijindu-mi ochii.