Profesorul de Istorie

Capitolul 50

-Candice ! O aud pe mătușa Sarah strigând din ușa casei sale.

Îmi las bagajele jos și merg la ea sa o strâng în brațe. Nu am mai vazut-o de când eram copil și se schimbase , la fel și casa ei. Eu mi-o aminteam o femeie blondă cu ochi albastri dar varsta a încărunțit-o și mici riduri au apărut în jurul ochilor și a frunții.

- Mătușă, spun și eu la rândul meu.

- Nu te-am mai văzut de când erai un țânc, cât de mare te-ai făcut! exclama ea mirată. Cum te simți?

- Eu bine.

- Și copilul?

- Bine, spun afișând un zâmbet strâmb.

După ce am despachetat mătușa Sarah mi-a pregătit o masă copioasă și am mâncat împreună cu ea. I-am povestit despre familie, școală și cam tot ce a vrut sa știe. I-am povestit și despre Noah și am acceptat bucuroasă sfaturile pe care mi le-a oferit.

Am făcut un dus scurt și m-am schimbat într-o rochie lejeră de vara și o pereche de ghetuțe.

- Ies sa mă plimb! am țipat.

Am închis ușa în urma mea fără sa mai aștept răspunsul. Mă plimbam liniștită admirând priveliștea. Îmi era greu sa mă despart de imensele construcții din piatra și sticla care aproape atingeau norii, dar cred ca cu timpul mă voi obișnui și aici.

Am trecut pe lângă un parc și m-am așezat pe bancă. Lângă mine în locul destinat copiilor o familie împreună cu fetița lor se jucau împreună, și păreau foarte fericiți. Tatăl arunca în sus micuța copilă și o prindea înapoi, amândoi râzând și distrandu-se. Mama se apropie de ei și tatăl o sărută pe frunte. Păreau o familie fericită.

De ce nu puteam avea și eu așa ceva?Un val de tristețe mă napadi și ochii ma usturau din cauza lacrimilor nevarsate. M-am ridicat și am plecat cu sufletul amar. Nu îmi doream decât pace și liniște, nu atâtea frământări. Credeam ca dacă voi veni aici voi scăpa de o parte din probleme dar se pare ca am dat de altele noi.

M-am întors sa o iau înapoi spre casă dar m-am plimbat foarte mult și nu mai țin minte drumul. Am luat-o pe alt drum și după un timp am realizat ca nu știu unde mă aflam.

Mai mult ghinion puteam avea într-o zi? Sper sa nu primesc răspuns la întrebarea aceasta. Cum mergeam pe drum am văzut doi bărbați în față și m-am îndreptat spre ei sa le cer îndrumări.

- Mă scuzați.

Amândoi mă priviră după care făcură un schimb de priviri ce părea indescifrabil.

- Desigur păpușă, spuse unul din ei.

Am stambat din nas și mă manca limba sa le zic vreo două dar dacă eram nepoliticoasa nu m-ar mai fi ajutat.

- M-ati putea ajuta cu ceva?întreb disimuland nervii pe care mi-i făceau cei doi măscărici.

- Cu ce dorești, spuse celălalt și rânji în coltul gurii.

Gestul îmi provoca silă. Am înghițit în sec .

- Păi... nu prea știu unde mă aflu și as dori să mă întorc acasă. Vedeți voi, eu sunt noua aici.

- Desigur. Vino cu noi , spuse unul din ei și se apropie de mine cu un zâmbet pervers pe chip.

Am făcut câțiva pași înapoi.

- Cred ca mi-am adus totuși aminte pe unde am venit, am spus și m-am întors sa o iau în direcția opusa.

Dar planurile mi-au fost răsturnate când doua mâini mi-au prins incheietura fortandu-ma sa ma întorc. M-am izbit de un piept tare și am încercat sa scap dar strânsoarea barbatului era mult prea puternică.

- Lasă-mă! am țipat la el.

- Dar nu ți-am făcut nimic. Încă.

Am încercat sa țip dar o mână mare îmi astupă gura. Am început sa mă zbat dar în zadar, cei doi erau cu mult mai puternici decât mine iar eu eram epuizată.

- Așa va comportați voi cu domnișoarele? se auzi o voce impunătoare dar care îmi părea foarte cunoscută.

Am întors capul și l-am văzut pe Bryan în toată măreția și frumusețea sa. Eram șocată sa îl văd aici și așteptam ca în orice clipă visul sa se destrame și sa mă trezesc.

- Și tu cine te crezi? intreba unul din bărbați.

- Cel care îți va rupe capul dacă nu o lași în pace în clipa asta, spuse Bryan și se apropie cu o expresie fioroasa care îi inmarmurea trăsăturile frumoase.

- Stai unde ești, spuse unul din ei .

- Altfel ce? întrebă Bryan și rânji.

Strânsoarea în care eram ținută slăbi iar Bryan îi dădu un pumn în plina figura barbatului care mă ținea captivă. Acesta căzu la pământ. Celălalt o lua la fugă înainte ca Bryan sa îl prindă din urmă așa ca îi dădu un șut în stomac celui deja căzut la pământ.

- Ești bine? mă întreba când ajunse la mine.

Am aprobat cu o mișcare a capului.

- Ce cauți aici? l-am întrebat.

-E o poveste lungă , ți-o spun în drum spre casă.

Mă luă de mână până la mașina lui unde mă ajuta sa urc.

- Cum m-ai găsit? l-am întrebat când când a intrat în mașină.

- Din întâmplare. Mătușa ta mi-a spus ca ai ieșit sa te plimbi și ca o facusesi de mult. Așa ca m-am gândit sa pornesc sa te caut și noroc ca te-am găsit la timp.

Am rămas cu gura căscată de spusele lui. Mi se părea imposibil.

- Tu nu ar trebui sa fii în Londra? Și cum naiba ai știu unde stau?am întrebat nervoasă.

- Chiar tu mi-ai zis.

- Ți-am zis în ce oraș nu și adresa completă, am răspuns iritată.

- Asta a fost ușor sa aflu. Mătușa ta este singura care are acel nume de familie și mi-a fost ușor sa aflu. De ce? Nu te bucuri sa mă vezi?

Am oftat învinsă. Nu înțeleg de ce îl mai cicalesc acum, dacă nu era el cine știe ce mai pățeam. Sunt o ghinionista fără pereche.

- Desigur ca mă bucur. Și iti mulțumesc ca m-ai salvat .

- Plăcere e de partea mea.

A urmat în moment lung de tăcere în care eu doar am privit pe geam.

- Mi-a fost dor de tine, sparse el tăcerea când a oprit în fata casei.

- Și mie am recunoscut și l-am privit în ochi.

A înghițit în sec și am coborât privirea lăbuțele lui pline. Mi-am muscat buza de jos iar el a oftat după care si-a apropiat fata de a mea și mi-a capturat buzele intr-un sarut pasional. Limba lui explora fiecare colțișor al gurii mele. Își coborâ buzele pe gat în jos unde musca fin pielea și o alina cu sărutări tandre, furându-mi câteva gemete pe care nu reușisem sa le țin în frâu.

Se îndepărtă de mine și îmi depuse un ultim sărut pe frunte după care îmi zâmbi dulce.

- Ne vedem mâine, spuse el răgușit.

- Abia aștept, spun înainte de a ieși.

Merg spre casă și la ușă mă întorc sa îl privesc. Îi trimit o bezea și îi fac cu mâna, el îmi face cu ochiul și după care pleacă cu viteza.