Profesorul de Istorie

Capitolul 26

Perspectiva lui Noah :

Cand ma trezesc sunt invaluit de o teribila durere de cap. Incerc sa ma dau jos din pat dar era cam greu. Nenorocitul asta de spate imi dadea si el de furca . Cred ca am facut o intindere de muschi la spate sau mi-am rupt vreun ligament, abia pot merge. Si sa respir ma durea .

Acum ma taram la propriu pe podeaua camerei. Nu mai simtisem de mult o asa durere , poate prin tinerete cand eram mai mic . Ziceai ca imi infipse cineva un cutit in spate si il tot rotea. Durerile ascutite imi trecura direct prin creier si coborara spre picioare.

Ma indrept spre usa ca o mumie iesita din sarcofag . Trebuia sa ajung la cabinetul medical cat mai repede cu putinta . Desi era umilitor ca ceilalti sa ma vada in halul asta . Dar nu prea imi pasa de spusele celor din jur, singura parere care conteaza este cea a lui Candice .

Amintirile din noaptea trecuta ma izbesc cu o viteza si o claritate impresionanta. Ce ii voi spune cand ma va vedea in starea asta ? Cum ii voi explica ca aseara m-am culcat cu alta?

A fost o greseala , una care va trebui sa mi-o asum. Trebuie sa ii spun urgent ce s-a intamplat , inainte sa ii spuna Isabel . Si dupa va trebui sa vorbesc cu tarfa aia sa nu scoata o vorba . Poate voi recurge la santaj ca sa o fac sa taca. Daca se scapa si spune ceva voi face in asa fel incat sa fie data afara.

Dupa ce ma intorc de la cabinet oarecum mai bine ma indrept spre camera lui Candice. Durerea de cap ma mai lasase la fel si cea de spate. Intru in camera ei fara sa bat si avand norocul sa fie descuiata.

Ea statea intinsa pe pat cu patura trasa pana deasupra sanilor . Parea o zana desprinsa din povesti , cu parul blond rasfirat in jurul capului ei ca o coroana de raze de soare. Nu puteam sa cred ca am fost capabil sa o ranesc atat.

I-am depus un sarut pe frunte iar genele ei falfaira usor inainte sa se deschida . Era ametita din cauza somnului si posibil si din cauza mahmurelii.

-Cum te simti? O intreb eu mangaind-o pe parul matasos.

-Cum se poate simti o fata care a baut prea mult aseara? Ma cam doare capul dar in rest sunt bine. Dar tu? Aseara cand am ajuns te-am sunat dar cand am vazut ca nu ai raspuns nu am mai insistat.

-Nu eram acasa atunci. Ea ridica întrebător din sprâncene.

- Și unde erai mai exact? întrebă ea ușor cu o oarecare teamă glasul ei subțire.

Am tras aer adânc în piept și am apelat la tot curajul pe care îl mai aveam pentru ai spune ce s-a întâmplat aseară. Era clar ca nu apucase Isabel sa îi spună așa ca ar trebui sa fiu eu acela.

-Candice .... am ceva sa îți spun. Dar promite-mi ca după vei înțelege și nu mă vei urâ , vreau sa știi ca a fost o greșeală pe care o regret nespus.

Ea se panica vizibil și se ridică în șezut.

- Ce s-a întâmplat, mă sperii. Ce regreți nespus? intreba ea speriată.

Mă durea sa îi spun asta. Văzând că nu spun nimic ea mă prinse de umeri și își infinse unghiile în carnea mea.

-Spune odată! ceru ea.

Dar parcă cuvintele mi se blocau în gât. Nu puteam articula nici un sunet, doar mă uitam la ea cu o tristețe pe chip.

- Noah? Doar nu .... îi dădură lacrimile înainte sa poată termina cea ce a început sa zică. Știam eu! țipă ea. Știam eu ca asta se va întâmpla. Aveam o presimțire, dar m-am lăsat pradă sentimentelor. Se ridică grăbită de pe pat și începu sa se învârtă prin prin camera cu mâinile în cap. Dintr-o dată se opri iar pe fata I se putea citi furia și repulsia. Cine a fost târfa? intreba ea mult mai calm acum.