Profesorul de Istorie

Capitolul 18

Dacă intenția lui Noah era sa mă epuizeze pana la leșin, atunci aproape reușise. Eram abia în a doua dimineața de antrenament și simțeam teribila idee de a mă opri și de a ieși din competiție. Dar aceasta opțiune nu este valabilă.
Voi trece și peste asta, și voi câștiga. Nu mă las mai prejos, deși am reușit să obțin câteva nume a viitorilor mei rivali, așa ca am spionat puțin.
Majoritatea dintre ei erau niște matale înalte pline de vreo câteva kilograme de mușchi. Eu pe lângă ei sunt o furnicuta. Sunt doar vreo șase fete, dintre care o cunosc doar pe Maddy. Ea s-a ținut de cuvânt și s-a înscris.
Șansele noastre erau nule, dar nu mă puteam lasă învinsă înainte sa încep.

Mai erau doua săptămâni și câteva zile pana la duelul final, și chiar azi este prințul test. O proba de aptitudini. Habar nu am în ce constă. Și Noah nu a vrut sa îmi dezvăluie nimic, a zis doar ca nu știe. Idiotul. Mă descurc și fără el.

- Gata! Dacă mai alerg mult nici nu o sa mai pot sa ajung la duelul de azi ca nu o sa mai am pic de energie.

El doar mă privi cu ochii mijiti și nu scoase o vorbă.

- Nu spui nimic? îl întreb eu.

- Ba da, doar ca ,calculam șansele tale de câștig.

- Și care sunt alea?

- Pai dacă proba de azi va fi una de alergare, sa zicem ca ai reuși sa te califici. Dar dacă va fi una de forță, nu prea cred ca vei mai reuși.

- Mda. Asta o știam și eu.

-Ține cont de faptul că tu ai un avantaj fata de ceilalți.

- Serios? Care e ?

-Faptul ca toți te considera mica și slabă. Te cred neînsemnată, ei cred ca nu ești un rival de temut. Și dacă ei așa consideră, lasa-i sa o facă.

- Adică sa îi las sa își bata joc de mine?

-Lasa-i sa creadă asta. Nu te da mare.Și încearcă să stai mereu în mijloc sau la coadă. Nu îi fa sa creadă ca tu poți mai mult, altfel iți vor crea probleme. Asigurate ca ajungi în finala și abia atunci arata-le ce poți. Elementul surpriză e la tine.

- Sa știi ca nu ești atât de prost .Chiar ai dreptate. Ești cel mai tare antrenor!

Fug spre el și îi sar în brațe. Îi inconjor gatul cu mâinile iar el mă strânge mai tare la piept.

- Dacă sunt cel mai tare antrenor, atunci merit și eu o răsplată. Corect?

- Corect.

În colțurile gurii îmi apare un mic zâmbet. El rânjește și își apropie fata de a mea pana când doar cătină centimetri ne despart. Îi simțeam respirația calda pe pielea mea.

Deci? intreba el .

Mi-am pus mâinile în parul lui și l-am tras mai aproape.Cand buzele noastre s-au lipit am simțit un fior. Mi-am adus aminte faptul ca nu l-am mai sărutat de mult și aproape uitasem cum era.Buzele lui erau moi și calde iar sărutul era unul ferm și blând.
Când a dat sa își deschidă gura și sa adâncească sărutul l-am îndepărtat ușor.

-Atât? spuse el dezamăgit.

În ochi i se putea citi o dorință feroce, pe care cred ca cu greu o putea stăpâni.

- Trebuie să plec. Ar trebui sa mă odihnesc pentru a fi în forma la primul test de azi.

***

Câteva ore mai târziu eram pe terenul cel mare și așteptăm să înceapă prima probă. Cel care alegea probele era directorul iar supraveghetorii erau câțiva profesori.
Erau o grămadă de competitori. Va fi greu sa îi înving pe toți.

- Prime proba va fi una de rezistență, sa vedem cine este capabil. Veți avea de alergat pe un traseu de aproape un kilometru prin pădure. Traseul pleacă de aici și o va tine pe o poteca destul de larga prin pădure pana veți ajunge la capăt.

Wow! Nu pot sa cred.La asta nici ca mă așteptam. Am alergat cu Noah o grămadă, și mi-am perfecționat rezistenta. Asta va fi ușor.

-Ultimii zece care vor ajunge vor descalificați. Este clara această probă?

După un da care a reverberat, ne-am pus cu toții pe poziții așteptând startul.
În scurt timp sosi.
Am luat-o la fugă ca o săgeată abia scăpată din arc .În frunte era un tip mare cât un mute pe care nu îl cunoșteam. Mă mira ca la mărimea lui putea alerga așa de repede.
A trebuit sa mă concentrez pe ce mi-a spus Noah. Sa rămân la mijloc. Dacă as fi vrut puteam ajunge printre primii. Dar trebuia sa respect ordinele de la Noah.

M-am concentrat asupra genunchilor care amenință să mă lase și asupra respirației. Trebuia sa nu uit sa respir. Am aruncat o privire în spate, mai erau o gramada , care gâfâie și abia se mai țineau pe picioare, se pare ca nu au mai alergat demult. Am zâmbit și am continuat drumul.
Eram a noua din treizeci de concurenți. Trebuia sa mă mențin la mijloc. Am oftat și m-am oprit prefăcându-ma ca nu mai pot. Alții trei mi-au luat-o înainte așa ca am pornit din nou.

Am terminat a doisprezecea și Maddy a optsprezecea. Am tânjit în sinea mea. Se pare ca tot aveam ceva șanse de câștig. Acum am mai rămas doar douăzeci. Trei fete și șaptesprezece băieți. Nu va fi greu dacă voi continua sa mă antrenez din greu.

Maddy se apropie de mine și mă lua în brațe, felicitandu-ma.
După ce s-a îndepărtat m-am dus la Noah.

- Ai făcut o treaba buna, și ai respectat cea ce ti-am spus, spuse el.

- Mulțumesc, spun eu mândră.

Mă umflam ca un cocos în pene. Ceilalți nici nu mă băgau în seamă. Toți erau atenți asupra campionului, Sam . Așa îl chema pe matahala care a câștigat.
Lasa-i pe toți sa zică ca nu ești în stare de nimic, ca nu poți face față, ca ești doar o fetiță mica care încearcă sa se dea mare.Dar la final vor vedea ei.
Aceste gânduri îmi inundara mintea și devenira ca un motto pentru mine.