Profesorul de Istorie

Capitolul 10

Eram la ora de latina unde profesoara vorbea de zor, dar după cum se pare nimeni nu era atent, majoritatea stăteau cu capul pe bancă pe jumătate adormiți și așteptând sfârșitul orei.

Eu nu aveam timp de o asemenea plictiseala deoarece vorbeam cu Jason prin biletele.

Când acesta îmi trimise unul cu o glumă îmi scapă un râsete scurt iar privirile tuturor erau ațintite asupra mea.

- Ți se pare ora de latina așa de amuzanta, domnișoară Parker?mă întreba profesoara.

- Nu doamna.

Își relua treaba iar eu m-am întors spre Jason aruncandu-i o privire care însemna "lasă că vezi tu ce pățești " , iar el începu sa chicoteasca.

Când în sfârșit ora se terminase am ieșit afară din clasă Și m-am apropiat nervoasa de Jason. Acesta mă lua în brațe și începu sa râdă.

- Ce e așa de amuzant?întreb eu.

- Tu și mutrele tale.

Nici nu apuca sa termine fraza căci îl inghiontesc. Mă simțeam ca o adolescenta de șaisprezece ani. Acesta îmi prinse mâinile și îmi captura buzele intr-un sărut.

Suntem întrerupti de Noah care își drese glasul.

- Scuzați-mă ca va deranjez, dar astfel de componente nu sunt tolerate în aceasta școală, spuse el.

După care pleca de lângă noi. În drumul sau trecu pe lângă un alt grup de tineri care se sărutau. Dar Noah doar trecu pe lângă ei aruncamdu-le o simpla privire.

- Ce l-a apucat?Și pe ei de ce nu i-a luat la rost?întrebă Jason.

Eu doar am ridicat confuza din umeri. Nu știu ce sa înțeleg din asta. Nu avem voie sa ne sarutam pe holuri dar doar mie și lui Jason ne face observație. E clar ca are ceva cu mine, dar ce?

-Peste câteva luni se va tine balul. Participi?mă întreba Jason.

- Nu știu, tu?

- Da, va fi grozav. Voi face parte dintre organizatori.Ai cel mai tare iubit.

- Suna bine, și da, am cel mai tare iubit spun și îi dau un ultim sărut înainte sa plecam amândoi în clasă.

Cei de lângă noi nu par prea uimiți sa afle ca suntem împreună, având în vedere faptul ca pana acum câteva zile abea dacă vorbeam unul cu altul. Poate ca Jason le spusese în lipsa mea.
Când se terminaseră orele am plecat spre biblioteca, pentru a mă întâlni cu Noah și a face meditații. Nu puteam sa fiu și eu ca un student normal. Pe lângă faptul ca orele se terminau la trei sau patru dupamiaza și îmi rapeau o gramada din ziua, eu trebuia să mai fac meditații încă vreo trei patru ore ca sa pierd tot timpul liber care și așa era puțin. După ce terminam mai aveam timp doar de scris și învățat după care adormeam.

Îl uram pe Noah pentru ca îmi rapea timpul liber pe care ar trebui sa îl petrec la TV sau cu prietenii.

Când pe ușa bibliotecii își făcu prezența "domnul perfecțiune " l-am privit intens fără vreo emoție pe chip.
- Azi nu am chef de meditații, spun eu supărată.

- Tot tu ești supărată, după tot ce ai făcut?

-Poftim? ! De parcă as fi dat în cap cuiva.

- Parcă spuneai ca nu ai moravuri ușoare dar chiar asta arăți.

- Iar mă faci târfă? !spun eu enervata.

- Nu eu te fac ci tu.

Am observat cum privirile celorlalți erau îndreptate spre noi.

-Mai încet ca se uita lumea, spun eu.

- Atunci treci și învață.

După vreo câteva minute în care mai mult mă plângeam decât sa citesc, Noah își prinse parul în pumni și începu sa tragă, în semn ca l-am exasperat cu vorbăria mea.

- Gata! Mi-a ajuns pe ziua de azi, poți pleca la tine în camera. Dar sa știi ca ai scăpat doar fiindcă ai o gura prea mare și m-ai enervat destul.

Mă ridic bucuroasă ca mă lasă să plec și îl strâmb scoțând limba la el. Se pare ca l-am enervat și mai tare. Da sa se ridice și sa mă insface dar nu este destul de rapid căci eu o iau la fugă.

Ajung în camera mea și mă trântesc pe pat începând sa rad de una singura.

Se pare că mă pricep destul de bine sa îl enervez. Dacă tot reușesc ce ar fi sa o fac pana voi scapa de detenție.
Ce poate ieși rău din asta?

***

Răspunsul este totul. A doua zi alergam ca nebuna pe holurile scolii cu un profesor turbat de nervi în spatele meu.

Se pare ca sa pui lipici pe scaunul unui profesor nu era cea mai buna soluție. Când s-a ridicat o bucata Bună de material a rămas prinsa de scaun.
Se pare ca i-am stricat o pereche de pantaloni.

Acum alergam ca descreierata prin școală. Noroc ca erau ore și holurile erau pustii. Nu vreau să mă gândesc ce o sa pățesc atunci când voi fi prinsă.

Nu mă impacam eu așa de bine cu sportul dar picioarele mele mă uimea cu viteza cu care alergau.

Am luat-o pe terenul de sport sperând sa ajung mai repede la camera mea și sa mă baricadez acolo .

Trebuia sa ocolesc o clădire care era destul de mare așa ca aleg sa o iau prin spate pentru a nu mă vedea cineva.

Nu apuc sa ajung nici la jumătatea distantei căci Noah mă prinde și mă izbește violent de zid mărind și gâfâind din greu. Se pare ca el a câștigat mica cursă.

- Ce ai de gând sa faci acum cu mine?spun eu cât de inocent posibil.

-Pai cred ca ar trebui sa fii pusă la punct.

- Ai de gând sa mă pedepsești?rad eu. Ce ai putea face ?Sa mă trimiți la colt fiindcă am fost copil obraznic?

-Am în gând niște pedepse de toată frumusețea,cu tine fără haine, spuse el cu un zâmbet pervers pe fata.

De ce dintr-o data aveam impresia că mă aflam intr-un film prost în care un psihopat nebun încearcă sa violeze o fetiță. Desigur eu jucam rolul victimei.

Văzând ca m-am transformat intr-o stana de piatră, Noah îmi dădu drumul.

- Pleacă, dar sa știi ca data viitoare nu vei mai scapa așa ușor .

După ce îmi dădu drumul am fugit până în camera mea unde am încuiat usa.
Am evitat strigătele lui Maddy care încerca să afle ce am pățit.

Dacă așa arata Noah furios, atunci nu vreun sa mai repet figura. Îmi dădea fiori. Și mă tot gândesc la ce a spus, despre fanteziile cu mine dezbrăcată. Cred ca a spus-o la nervi. Dar ar fi bine sa o las mai moale în caz ca nu glumea.