Dangerous Devil (Z.M F.f)

Capitolul 47.

           Eram din ce in ce mai speriata si chiar nu mai stiam in ce directie sa o iau sau unde sa ma duc pentru ca era deja bezna, iar eu nu dadusem de nici macar un semn care sa imi spuna ca sunt pe drumul cel bun. Sa nu mai spun de faptul ca imi este extrem de frig deoarece port doar nenorocita asta de rochie. 

Am mai mers ce am mai mers pana cand am vazut ca nu dau de nimic altceva decat copaci asa ca m-am hotarat sa ma lasa jos pe panamtul rece si umed fiindca deja nu mai puteam. Ma dureau ingrozitor de tare picioarele si imi era extrem de frig plus ca incepuse sa mi se faca si foame. Nu imi vine sa cred ca a trebuit sa reactionez ca un copil mic si prost si sa fug de Zayn. M-am pierdut in aceasta padure numai si numai din vina mea si daca as da vina pe Zayn as fii si mai stupida decat sunt deja. 

Dar daca totusi el a vrut doar sa se culce cu mine si toate acele momente tandre si placute au fost false? Daca imi era alaturi doar ca sa ii pic mai usor in plasa? Dar nu, nu are cum, Zayn ma iubeste, adica, nu cred ca are cum, au fost atatea lucruri care le-a facut pentru mine. Il iubesc si cred ca daca dupa ce o sa ies de aici va fi suparat pe mine sau se va intampla ceva cu noi cred ca am sa innebunesc de tot, el era singura mea scapare si ma facea sa ma simt cat de cat bine, adica totusi conteaza enorm pentru mine deoarece el este singura persoana care a reusit sa ma scoata din depresie. Nu vreau sa intru din nou in depresie deoarece de abia am scapat de ea, nu vreau sa fiu din nou complet singura si sa simt acel sentiment de singuratate continuu, nu mai vreau sa traiesc nimic din ceea ce am trait. Sper ca totul sa fie bine dupa ce ies de aici. 

M-am decis intr-un final sa ma ridic de jos si sa incep din nou sa merg. La un moment dat am dat de o piatra destul de mare si desi nu mi-am adus aminte sa fi trecut pe langa ea cand alergam era un semn bun fiindca asa aveam macar un semn ca sa imi pot da seama daca ma invart in cerc sau nu. Dupa ce am mai mers putin am auzit un fosnet undeva prin spate ceea ce ma facut sa tremur si sa maresc pasul chiar daca tot ceea ce vedeam nu erau altceva decat copaci. Am auzit cum o creanga se rupe sub talpa cuiva si stiam sigur ca nu eu fusesem cea care calcase pe o creanga uscata asa ca instantaneu ochii mi s-au umplut de lacrimi la gandul ca as putea fii urmarita, dar totusi nu mi-am intors capul pentru a ma uita in spate ci am continuat sa merg cu un pas grabit tot in fata sperand ca am sa ies la drumul principal de unde am venit. 

Am auzit cum si pasii din spatele meu s-au marit asa ca si eu la randul meu am marit pasul si mai mult pana am inceput sa alerg din nou printre multimea de copaci. Eram mai mult decat sigura ca si persoana care ma urmarea fugea si reuseam din ce in ce mai greu sa imi stapanesc instinctul de a ma uita in spate, dar totusi nu o faceam deoerece eram mai mult decat sigura ca o sa se intample ca in filmele acelea cliseice in care atunci cand personajul care este urmarit se uita in spate, iar apoi cade. 

La un moment dat mi-am dat seama ca nu mai auzeam pasi in spatele meu asa ca am incetinit si m-am uitat in spate unde nu era absolut nimeni. Am continuat totusi sa merg pana la un moment dat cand m-am impiedicat de ceva. M-am uitata mai atent si cu ajutorul razelor de lumina ce provin de la luna mi-am dat seama ca ma impiedicasem de ... o mana? 

Un tipat ascutit mi-a iesit pe buze cand eu am realizat ca m-am impedicat de o mana de om. Am inceout instantaneu sa plang si sa alerg, dar nu am resuit sa fac multi pasi deoarece la cativa metri de acea mana m-am impiedicat de un lucru mai mare ceea ce m-a facut sa cad direct pe burta, exact ca un bolovan. Cand m-am uitat atent ca sa vad de ce ma impiedicasem de data asta , am vazut langa mine un cadavru de femeie caruia ii lipsea o mana si sunt sigura ca mana de mai devreme ii apartinea. Am tipat atata de tare incat cred ca si Zayn ma auzit, care cel mai probabil este acasa acum. 

M-am ridicat brusc de jos si am inceput sa alerg unde vedeam cu ochii, dar sa fie cat mai departe de acel cadavru. Am realizat ca plangeam de abia atunci cand am vazut ca nu mai puteam vedea bine din cauza lacrimilor. Fugeam si tot fugeam de parca in spatele meu s-ar afla chiar diavolul care ma alerga ca sa ma poata duce o data cu el in iad, dar nu, eu alergam pentru ca doream sa fiu cat mai de acel cadavru. Nu imi vin sa cred ceea ce am vazut. 

La un moment dat am vazut cum copaci incep sa se rareasca din ce in ce mai mult pana am vazut drumul pe care deja il invatasem si ceea ce ma surprins si bucurat enorm era faptul ca la 100 de metri departare se afla masina lui Zayn. Am fugit cat de repede am putut stiind ca in curand o sa fiu bine si o sa fiu in siguranta, cu Zayn. 


-Zayn!, am tipat puternic cand am vazut ca nu era pe langa masina si nici in interiorul ei. Zayn!, am tipat din nou spaima crescand in mine cand am vazut telefonul sau cazut pe jos langa masina. L-am luat rapid de jos si m-am folosit de el ca sa pot lumia imprejurimile, dar am regretat imediat ca am facut asta, deoarece am vazut cateva pete de sange pe jos. Eram suta la suta singuta ca urmele de sange erau proaspete ceea ce nu facea decat sa ma ingrozeasca si mai mult. 

-Cici!, am auzit un strigat din departare.

-Zayn!, am tipat folosindu-mi toata puterea pe care o aveam in plamani. 

In cateva minute l-am vazut pe Zayn iesind din padure si fugind direct spre mine. Ma luat puternic in brate si ma strans atat de tare, dar imi parea atat de bine ca pot avea din nou bratele sale puternice in jurul corpului meu. Am lasat cateva lacrimi sa imi scape, dar chiar eram foarte speriata si confuza in legatura cu ceea ce s-a intamplat.

-Zayn? De ce este sange pe jos?, am intrebat cu vocea tremuranda. 

-Pai, se pare ca in aceasta padure isi facea veacul un psihopat, dar stai calma, l-am terminat, mi-a explicat repede, iar eu am lasat sa imi scape un suspin printre buze cand toate cele intamplate si vazute au prins legatura intre ele. Fata moarta, pasii pe care ii auzeam, sangele de pe jos, toate se legau acum. 

-Zayn iti multumesc ca nu m-ai abandonat aici, am spus strangandu-l mai tare cu bratele mele micute. 

-Cici, ce tot spui acolo? Oricat de suparat as fii pe tine sau oricat de suparata ai fi tu pe mine nu te-as lasa niciodata.

-Te iubesc, Zayn, am spus bland in timp ce mi-am ridicat privirea spre el. 

A stat putin si l-am privit cat de serios era apoi cum il bufente rasul si cum se desprinde de mine. L-am privit confuza in timp ce m-am incruntat, dar se pare ca actiunile mele il amuzau si mai tare. 

-Eu nu te iubesc, ratato, a spus in timp ce continua sa rada apoi s-a urcat in masina si a plecat lasadu-ma singura in mijlocul pustietatii. 


____________________

Asa cum v-am spus, am pus next vineri. Sper sa va placa. 
Sa stiti ca vreau sa va aud parerile in legatura cu acest capitol pentru ca sunt sigura ca nu va asteptati la asta. 
Pana data viitoare nu uitati ca va iubesc <3