Dangerous Devil (Z.M F.f)

Capitolul 60.

Atunci când m-am trezit eram deja intr-o mașină pe locul pasagerului. La volan era nimeni altul decât Zayn, iar in spate puteam vedea careva dintre bagajele noastre. Încă nu ajunsesem acasă.

Zayn observase ca m-am trezit, dar nu a spus nimic. A continuat sa conducă fiind atât de liniștit. Era o liniște atât de falsa și eram perfect conștientă că asta este liniștea ce are loc înaintea furtunii.

-Unde mergem?, am întrebat atunci când mi-am dat seama ca nu eram pe drumul ce ducea spre casa noastră.

Nu am primit un răspuns, dar am primit in schimb o privire urâtă din partea lui. Arăta de parcă dorea sa îmi rupă buzele și să îmi taie limba pentru ca vorbisem.

Ce era cu el? Înainte sa adorm, in avion, mi-a sărutat creștetul capului, sa nu mai zic ca m-a lăsat sa dorm pe el. Credeam ca și-a mai revenit, credeam ca o sa fim măcar cât de cât OK.

-Ce este cu tine?, am întrebat fără ca măcar sa realizez.

-Cecilia taci, a fost tot ce a spus. Doar atât, doar sa tac.

Și-a încleștat mâinile pe volan și a accelerat. Mergea cu viteza, de parca dorea sa murim amândoi chiar in acest moment. Pardon, de parca dorea sa murim toți trei căci suntem trei acum.

La acest gând mi-am plasat mâna stânga pe locul unde era bebelușul nostru, sau mă rog, al meu, din moment ce Zayn nu îl accepta.

Îmi mângâiam abdomenul și fără sa vreau am zâmbit, era frumos sentimentul ca o sa devin mamă. Deși eram tânără și îmi este extrem de teama, am sa dau naștere acestui copil și am sa ii fiu o mama buna exact așa cum și mama mea a fost pentru mine.

La scurt timp am oprit in fata spitalului și m-am încruntat întrebând:

-Ce facem aici?

-Te vei duce sa scapi de chestia aia, Zayn a spus fără vreun pic de emoție in glas in timp ce și-a îndreptat privirea spre abdomenul meu.

-Dar eu...

-Nu mă interesează ce vrei tu Cecilia. Scapă de el, a țipat ieșind din mașină.

M-am întins ca sa îmi iau rucsacul de mărime medie de pe bancheta din spate.

-Haide odată, acesta m-a bruscat trăgându-mă afara din mașină.

Se uita ciudat la rucsacul meu și știam ca probabil se întreabă ce naiba fac cu el, dar sa fiu a naibi dacă ii voi da vreo explicație. Nici nu mă obosesc sa inventez o minciuna pentru el. Pentru ca nici măcar asta nu mai merita, nici minciunile nu merita irosite in situația asta. La naiba, eu chiar am crezut ca mă iubește, cum am putut sa mă las păcălită intr-un asemenea fel?

Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar drumul din fata mea îl vedeam in ceata, dar sa fiu a naibi dacă voi plânge vreun pic. Nu am sa mai o fac din nou pentru ca m-am saturat și pentru ca știu ca așa ii pot face rău copilului, iar asta e ultimul lucru pe care vreau sa îl fac.

Am intrat tot in cabinetul doamnei Cooper unde mai fusesem, iar când aceasta ne-a văzut ne-a zâmbit extreme călduros.

-Buna ziua doamna, am venit aici pentru un avort, când ultimul cuvânt a fost rostit de către Zayn m-am înfiorat. Nu voiam sa fac asta, nu voiam sa fiu o criminală.

-Haideți domnișoară, sa mergem la cabinet. Domnule Malik, puteți aștepta aici, doamna Cooper a spus mergând apoi la usa, iar eu ducându-mă după ea. Îmi pusesem rucsacul in spate și începusem deja sa îmi calculez șansele ca sa scap din aceasta situație.