Dangerous Devil (Z.M F.f)

Capitolul 1.

Perspectiva lui Zayn

A trecut o săptămâna de când Cecilia a pierdut sarcina, azi era 1 decembrie ceea ce înseamnă ca intram in luna sărbătorilor, perioada favorita Ceciliei. Sper ca prin acest pretext sa reușesc sa mă mai apropii de ea.

De atunci din acea seara in care am realizat cât de mult am distru-o nu am mai vorbit cu ea, iar atunci când am încercat sa o fac aceasta începea si tipa.

Trece printr-o perioada extrem de grea, cu toții trecem și toate astea din cauza mea. Comportamentul Ceciliei ne afectează pe toți.

Deseori se trezește seara țipând si plângând, nu prea mănâncă iar atunci când cineva încearcă sa o atingă, indiferent ca sunt eu sau nu tipa sa o lăsam in pace pentru ca a devenit o criminala. Toți suntem distruși și in ultimele doua zile am început sa ii administram sedative ca sa o putem lasa cu adevarat sa se odihneasca, iar pe timpul acelor ore ii punem o perfuzie cu tot felul de vitamine acolo pentru ca refuza sa mănânce. Nici măcar nu sunt sigur dacă este conștientă de asta. Nici măcar nu știu dacă mai este conștientă de ceva, la naiba.

Este numai vina mea, îmi spun in gând și lovesc din nou bordul mașinii. Stau aici gândindu-mă la ea, sunt in fata cimitirului, iar ea este înăuntru, la mama ei. I-am promis ca o sa o duc azi și chiar m-am ținut de cuvânt. As face orice sa pot remedia cumva asta dar este mult prea târziu, am spus lăsându-mi capul pe volan.

Totuși era un început pentru ca in decursul al acestei săptămâni decât acum și data trecută când m-a rugat sa o aduc aici a vorbit cu cineva. Și mă bucur tare mult ca a vorbit tot cu mine, asta mă face încă sa am o speranța ca o pot face cumva sa își revină.

Când am auzit portiera de pe partea dreapta mi-am ridicat rapid privirea și am văzut-o stand acolo, arăta de parca era o fantoma. Avea pielea palida, iar fata ii era toată planșă, ochii ii avea umflați și roșii. Și toate astea numai din vina mea. Doamne, mă urăsc.

Și in ciuda a tot ceea ce a suferit și prin tot ceea ce am făcut-o sa treacă tot frumoasa era, cea mai frumoasa fata pe care eu am văzut-o vreodată. Nici măcar distrusă fiind nu este urâtă și nici nu ar avea cum sa fie vreodată.

Am pornit apoi mașina când am văzut ca mă privește din nou. Sincer mă speria când mă privea așa, nu era prima data. Parca privește prin mine și mă tintuieste cu ochii ei mari ai căprui fără ca măcar sa clipească, ce mă sperie cel mai tare e faptul ca privirea ii e goală, fără pic de emoție, iar Cici a mea nu este lipsită de emoții Ba din contra ea este plină de ele.

As da drumul radioului pentru ca tăcerea ce se afla între noi mă apasă pe suflet și mă nelinisteste atât de tare, dar nici asta nu pot. Orice sunet provenit de la un radio televizor sau altceva o nelinisteste pe ea, iar asta mă nelinisteste pe mine.

Atunci când am ajuns acasă s-a dat robotic jos si știu ca la fel de robotic o sa meargă in camera ei si o sa stea pur și simplu acolo. Nici măcar nu mai plânge, iar asta nu e bine deloc, tine totul in ea și îmi e teama ca in curând va exploda și o voi pierde definitiv.

Am închis mașina și am mers pe alee intrând rapid in căsa fiind pregătit sa plec peste ceva timp din nou pe pista, măcar sa mă distrag cu afaceri și curse pentru ca in rest nimic altceva nu mă mai calmează.

Lucy și Harry erau la mine in camera și îmi venea sa îmi scot pistolul de la spate și sa îmi bag un glonț in frunte pentru ca am mai urcat pana sus. Trebuia sa plec direct.

-Zayn, am văzut-o pe Cici, a spus Lucy.

-Știu, si eu. Încă nu a devenit invizibila, am spus devenind nervos.